Prof. dr. Laura Mazilu, vicepreședinte SNOMR

Cancerul este astăzi una dintre cele mai mari amenințări pentru sănătatea publică. În Europa, în anul 2022, au fost raportate peste 4,4 milioane de cazuri noi și aproape 2 milioane de decese prin cancer.

Practic, în fiecare minut, cinci europeni primesc un diagnostic de cancer, care le va schimba complet cursul vieții. Până la vârsta de 75 de ani, aproape o treime din populație se va confrunta cu această boală. 

Aceste date arată că povara oncologică este deja uriașă – și toate proiecțiile indică o creștere constantă în deceniile următoare.

Se estimează că, până în anul 2040, numărul cazurilor de cancer din Europa ar putea crește cu peste 20%, pe fondul îmbătrânirii populației, al expunerii cumulative la factori de risc și al schimbărilor de stil de viață.

În plus, la nivel global, creșterea va fi și mai accentuată, numărul cazurilor putând depăși 30 de milioane anual.

Această „epidemie silențioasă” are deja efecte vizibile. Cancerul a depășit în multe țări bolile cardiovasculare ca principală cauză de mortalitate prematură, în special în rândul populației de vârstă activă. În Europa de Est, unde programele de screening și prevenție sunt mai puțin dezvoltate, creșterea incidenței este mai rapidă, iar mortalitatea rămâne mai ridicată decât media europeană.

Diagnosticul de cancer nu are doar consecințe clinice, ci și un impact emoțional profund pentru pacienți și familii — anxietate, tristețe, perioade lungi de incertitudine și pierderea sentimentului de control. 

În plus, cancerul determină și un impact financiar major. Raportul realizat de OECD și Comisia Europeană în anul 2025 arată că cheltuielile pentru tratamentul cancerului vor crește cu aproape 60% până în 2050, cu salturi de peste 80% în unele state membre.

Costurile directe includ terapiile tot mai complexe și costisitoare, internările și investigațiile. Costurile indirecte, adesea mai puțin vizibile, cuprind pierderile de productivitate prin mortalitate prematură sau invaliditate, absenteismul, pensionările medicale și povara financiară asupra familiilor. Într-o societate care îmbătrânește, această combinație de costuri directe și indirecte riscă să devină nesustenabilă.

Ce înseamnă prevenția cancerului?

În limbaj comun, termenul de „prevenție” poate duce cu gândul la eliminarea completă a unui risc. În medicină însă, prevenția înseamnă scăderea probabilității ca boala să apară. La nivel individual, adoptarea cât mai multor obiceiuri sănătoase nu garantează absența bolii, însă crește șansele de a avea o stare de sănătate mai bună.

Această distincție este importantă pentru a evita tendința de învinovățire a celor care se îmbolnăvesc. Există persoane care dezvoltă cancer fără factori de risc cunoscuți și persoane expuse la multipli factori de risc care nu dezvoltă boala. Prevenția privește populația în ansamblu și se bazează pe reducerea riscului statistic. 

Ce am învățat din alte domenii?

Istoria sănătății publice oferă numeroase exemple despre eficiența prevenției. În cazul bolilor infecțioase, introducerea vaccinurilor și a măsurilor de igienă a determinat reducerea incidenței unor maladii odinioară letale. În bolile cardiovasculare, renunțarea la fumat, limitarea consumului de sare și promovarea activității fizice si a unei alimentații mai sănătoase au contribuit la scăderea mortalității.

Aceste exemple arată că prevenția funcționează și are rezultate măsurabile; oncologia nu face excepție de la acest principiu.

În ce măsură putem preveni cancerul?

Cercetările epidemiologice sugerează că 40-50% dintre cancere ar putea fi prevenite prin controlul factorilor de risc, care includ consumul de tutun și alcool, obezitatea și dieta dezechilibrată, sedentarismul, expunerea excesivă la radiații ultraviolete, contactul profesional cu substanțe carcinogene și infecțiile oncogene ce pot fi prevenite prin vaccinare (precum HPV și hepatita B).

Evaluările OECD arată că atingerea țintelor stabilite de politicile actuale pentru principalii factori de risc ar preveni aproximativ 8% din toate cazurile de cancer și circa 12% din decesele premature, cu o reducere de  aproximativ 9% a cheltuielilor alocate bolii; dintre acestea, măsurile de control al consumului de tutun au cea mai mare pondere a impactului.

Pe lângă reducerea incidenței cancerului, aceste măsuri au și beneficii colaterale: scad riscul de boli cardiovasculare, diabet zaharat și alte afecțiuni cronice.

Inegalitățile, un obstacol în prevenție

Un obstacol major este distribuția inegală a resurselor și a accesului la programe de prevenție. În Europa, mortalitatea oncologică variază cu până la 60% între țări, iar diferențele urban-rural sunt importante. Participarea la screening este mult mai scăzută în mediul rural și în grupurile defavorizate.

Aceste discrepanțe nu țin doar de resurse financiare, ci și de nivelul de educație pentru sănătate, accesul la servicii medicale și încrederea în sistemul medical. Fără reducerea acestor inegalități, beneficiile prevenției nu pot fi distribuite echitabil.

Timpul este o resursă esențială

Prevenția cere timp ca să producă efecte; fiecare an de întârziere înseamnă cazuri care vor apărea peste 3-10 ani și pe care nu le mai putem evita. În plus, unele ferestre de oportunitate se închid: vaccinarea în copilărie/adolescență, renunțarea la fumat înainte de 40 de ani, primele runde de screening la vârsta-țintă. 

Ce pierdem azi nu se recuperează integral mâine. De aceea, este necesar să ținem cont de timp atunci când vorbim de prevenția cancerului. 

În practică, acest lucru se poate traduce prin:

• programe de screening, cu termene clare pentru programare și comunicarea rezultatelor, 
• servicii medicale cu soluții cât mai apropiate de oameni (unități mobile, auto-prelevare acolo unde este posibil), 
• timp oferit de angajatori pentru vaccinare și screening sau 
• planuri de finanțare multianuale pentru asigurarea continuității programelor de prevenție.

Tratat ca o resursă clinică, timpul devine aliatul care poate reduce numărul de cazuri și poate crește șansele unui diagnostic timpuriu.

În condițiile în care incidența cancerului este în creștere, iar costurile (individuale și sociale) devin din ce în ce mai greu de susținut, putem spune că prevenția oncologică nu mai poate fi amânată. Trebuie să acționăm acum, pentru a ne putea atinge ținta: mai puține diagnostice tardive, tratamente mai puțin agresive, mai mult timp cu o calitate bună a vieții și, implicit, o presiune mai mică asupra sistemului sanitar. 

Fiecare măsură adoptată astăzi înseamnă vieți salvate mâine!