Newsflash
OPINII

Malpraxisul medical: aspecte particulare ale sistemului „common law”

de Prof. dr. Cristian Stan - apr. 14 2023
Malpraxisul medical: aspecte particulare ale sistemului „common law”

Sistemul juridic de tip „common law”, aplicat în Marea Britanie și Statele Unite, are printre particularităţi faptul că deciziile instanţelor se bazează pe precedentul judiciar.

malpraxis

Principalul obiectiv al dreptului bazat pe culpă este acela de a descuraja medicii să facă erori medicale care pot vătăma pacienţii.

În sistemele juridice de tip „common law” (ce au la bază principiile dreptului britanic), aspectele penale ale unui malpraxis sunt mult mai dificil de probat decât cele civile și privesc în special cazurile de neglijenţă gravă sau evidentă din partea medicului sau spitalului.

Pentru încadrarea penală a unui act medical, trebuie ca probele să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă (cu un grad major de certitudine) că s-a produs o infracţiune. În schimb, în dreptul civil, responsabilitatea este apreciată prin preponderenţa probelor, ceea ce face ca probaţiunea civilă a unui act de malpraxis să fie mult mai ușoară.

Cu alte cuvinte, în timp ce în civil relaţia de cauzalitate dintre malpraxis și vătămarea pacientului se poate stabili dacă există o probabilitate mai mare de 50%, în penal trebuie să se ajungă la o proporţie foarte apropiată de 100% (legătura de cauzalitate să fie
certă).

Un alt aspect particular al „common law” îl reprezintă faptul că deciziile instanţelor se bazează pe jurisprudenţa anterioară a ţării respective (pe precedentul judiciar), iar legea specială privind malpraxisul conţine doar prevederi generale.

Acest principiu de drept este întâlnit sub diferite forme și în dreptul european (jurisprudenţa relevantă, doctrina unitară, cutumă). Dar aici prevederile legale rămân prioritare în faţa jurisprudenţei, acestea fiind completate uneori de către judecători prin interpretarea legii.

Modele cauzale și modele de logică

O caracteristică a modelului juridic american o reprezintă concurenţa dintre modelele cauzale și cele de logică juridică în domeniul răspunderii medicale.

În SUA, printre cele mai utilizate teste pentru stabilirea responsabilităţii sunt cele de raţionament logic. Un astfel de exemplu este principiul res ipsa loquitur („lucrurile vorbesc de la sine” sau, altfel spus, „greșeala medicală este atât de evidentă că nu mai trebuie probată”). Un altul este testul butfor. Acesta este un test de cauzalitate faptică, ce pune întrebarea „dacă nu ar fi existat o neglijenţă medicală, s-ar mai produs un prejudiciu pacientului?”. În aceste cazuri, sarcina reclamantului într-un proces civil este de a dovedi legătura dintre fapte cu balanţa probabilităţilor, adică să existe o majoritate de peste 50% a probelor ce susţin existenţa unui malpraxis.

Testele de cauzalitate sunt folosite mai ales pentru stabilirea unei legături între abaterea medicului și vătămarea pacientului sau între încălcarea standardului de îngrijire și apariţia prejudiciului (proxima causa).

În anumite jurisdicţii din SUA este necesară notificarea prealabilă a medicului acuzat înainte de declanșarea procedurilor preliminare.

Există state în care este obligatorie analizarea reclamaţiei de malpraxis de o comisie de revizuire, care poate solicita și opinia unui expert medical cu experienţă în domeniul respectiv. Aceste comisii nu pot acorda daune, dar deciziile de respingere a plângerilor pacienţilor sunt frecvent menţinute și la nivelul instanţelor de judecată.

În sistemul american, pentru a se deschide un proces de malpraxis, există obligaţia legală de a fi parcursă o procedură preliminară de prezentare a probelor între ambele părţi. Prin intermediul ei este încurajată soluţionarea litigiilor civile printr-un proces similar medierii, înainte de a se ajunge la o instanţă de judecată.

Astfel, are loc un schimb de informaţii între medic și pacient, care include cereri de documente, interogatorii și depoziţii (discovery).

Aceste componente ale procedurii extrajudiciare preliminare reprezintă de fapt o negociere amplă între părţile aflate în contradicţie. Dovezile obţinute în această etapă pot fi ulterior folosite ca probe în instanţă dacă se ajunge la proces.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 120 de lei
  • Digital – 80 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe