Ceea ce vedeam era ceva ce nu mai văzusem cam de multișor pe scenele de teatru și era ceva după care tânjeam în subconștient de ani întregi. Adică teatru adevărat! Teatru de calitate. Așa că am abandonat rapid cronica respectivă și m-am apucat să scriu impresiile ce mi le-a transmis un adevărat spectacol de teatru. E vorba despre Regina mamă de Manlio Santanelli, un autor jucat pe mai toate scenele din lume, demn urmaș al lui Eduardo De Filippo, spectacol realizat de Gelu Colceag în 1997, la Teatrul Naţional din București, cu doi mari artiști: Olga Tudorache și Marius Bodochi.

        Piesa este în ultimă instanţă o melodramă atroce, care se petrece între o mamă extrem de autoritară și ambiţioasă și fiul ei, un ziarist ratat, sosit acasă pentru a realiza un reportaj despre ultimele zile ale mamei sale. Zeci de acuze reciproce, zeci de sfâșieri lăuntrice ale unei mame care n-a știut să aibă un minimum de tandreţe faţă de un copil rebel. Situaţie care s-a mai văzut și s-a mai scris. Dar ceea ce face ca piesa să emoţioneze cu adevărat este jocul sclipitor, absolut sincer al celor doi protagoniști, astfel că uneori ai impresia că acele personaje nu sunt doi artiști care interpretează niște roluri într-o piesă de teatru, ci oameni vii, care trăiesc aievea senzaţii pe care numai marii artiști le pot da.

        Olga Tudorache, ajunsă atunci la senectute, se arată fără sfială în postura de om în vârstă, atacat fără milă de diverse maladii, uimindu-ne cu zecile de reacţii umane extrem de adevărate, dând o lecţie inimitabilă de teatru autentic, totul culminând cu scena finală, de un dramatism autentic. Marius Bodochi, în rolul fiului ratat, dovedește că nu e un partener marionetă, ci unul care dă replici credibile, uneori la același nivel cu marea artistă, dovedind un talent remarcabil. Gelu Colceag a știut cum să canalizeze chimia dintre cei doi protagoniști, obţinând un spectacol de referinţă.

        Felicitări operatorului șef Cristi Stoian, care a urmărit cu aviditate reacţiile, uneori infime, ale celor doi protagoniști, și încă o dată, felicitări Televiziunii Române care programează spectacolele de calitate ale Teatrului Românesc. Spectacolul s-a jucat timp de 15 ani pe scena Teatrului Naţional, iar acum poate fi vizionat pe YouTube.