Newsflash
Reportaje

Pe gaura cheii, în spitalul de psihiatrie

de Angelina Popovici - aug. 27 2021
Pe gaura cheii, în spitalul de psihiatrie

La spectacolul „Jurnalul pacientei”, jucat pe scena Teatrului ,,Geneza Art” din Chișinău, părea că nimeni din sală nu respiră. Aflându-mă în primul rând, nici n-am simţit să fi avut o sală de spectatori în spate, făceam parte din anturaj.

După ce aproape nu am respirat în jur de patru ore, la sfârșitul spectacolului Jurnalul pacientei, în regia Danielei Burlaca, am rămas cu o serie de idei contradictorii: „Lăsaţi-mă toţi în pace! Nu vreau să vorbesc! Am nevoie să le analizez pe toate în liniște! Ba nu. Oare cui să-i spun despre toate câte mă frământă? Atâtea, că nu pot ţine cuvintele înăuntru!”. Nu-mi rămânea decât să iau pixul în mână și să scriu, după sfatul auzit pe scenă. Ni s-a permis să privim prin gaura cheii unui spital de psihiatrie. Și, culmea, era gaura cheii spre ospiciul pe care îl purtăm mereu cu noi. Tainele pe care nu vrem să le știe nimeni, zăvorâte cu câteva lacăte, una câte una au ieșit la iveală.

Jurnalul pacientei captura (3)

        Așa sunt eu? Nu se poate! Ba da, așa sunt! Ce știu despre iubire și despre încrederea în oameni, dacă sunt confuză referitor la propria persoană? Nu mă pot încrede în mine, în reacţiile pe care le pot avea într-o situaţie imprevizibilă, stresantă. Cine poate? Eu sunt fiecare personaj din acest spectacol – medic, dar și pacient. Psihanalistul personalizat, dar și bolnavul care își ascunde metehnele de ochi străini.

Pacienta din mijlocul sălii

        Cufundaţi în tăcere introspectivă, în același timp, jucăm roluri de faţă cu alţii. Deseori încercăm să minimalizăm frustrările și să le transformăm în creaţie; fericiţi sunt cei cărora le reușește. Ne ascundem după niște măști potrivit așteptărilor celorlalţi, neadaptaţi la lumea ce ne pare crudă și închistaţi în scoica singurătăţii de bunăvoie. Pacienta din mijlocul sălii, nebună – interpretată minunat de Dana Ciobanu – ne reprezintă pe fiecare. În cazul în care am fi sinceri cu noi și am rosti doar adevăruri, am putea schimba locurile cu ea. Dacă alegem să ascundem adevărul, să stăm la cald, în zona de confort, doar ne pare că suntem mai sănătoși mintal. Creatori de impresii. Fiecare își știe lianele încâlcite din creier... Altceva!? Cine se poate sacrifica în numele fiinţei iubite fără nicio îndoială, sau poate accepta orice fel de trădare, să se ridice dintre pacienţi și să părăsească sala.

Mulţumim regizoarei Daniela Burlaca pentru această piesă, pe baza renumitei cărţi a lui Alex Michaelides, „Pacienta tăcută”, pentru ideile geniale de regie, pentru o distribuţie atât de minunată de roluri. Este o mare enigmă traducerea unei cărţi în gesturi, sunete și lumini pe o scenă. Necesită inteligenţă, geniu, curaj.

Daniela Burlaca este o traducătoare de sentimente. Ni le săgetează drept în zonele răspunzătoare de emoţii, făcând acolo scurtcircuite. Se joacă cu sângele nostru, desenându-ne cu el chipurile. Ne place să ne vedem dezgoliţi sau ne înfricoșăm? De-aici purificarea. Vindecarea vine parţial sau total doar dacă identificăm și recunoaștem problema. Doar o perdea invizibilă ne desparte pe unii de alţii, pe cei sănătoși de cei bolnavi. „Diagnosticul psihiatrului nu există, dar e folositor”. Ne atragem ca să vrem apoi să ţinem distanţa.

Saltul de la iubire la ură

        Mai mult de jumătate de spectacol am crezut că eroina principală, Alicia, e interpretată de două actriţe diferite. Cred că este cel mai frumos compliment care poate fi făcut unei actriţe. Atât de diverse erau ipostazele și atât de radicală trecerea de la o stare la alta, că îmi părea imposibil să fie o singură persoană. Explozie de trăiri, intensitate, extreme de sentimente. Cristina Trânbaci ne-a făcut să îndrăgim personajul, să nu-l judecăm. Să înţelegem, pe cât e posibil, saltul de la iubire la ură.

Jurnalul Pacientei

        Și Dana Ciobanu ne-a delectat cu un rol care te pătrunde până în măduva oaselor. Se memorează din sute de personaje. Te face să râzi și să plângi în același timp. Să te rușinezi apoi de tine că râzi de o nebună atât de familiară, că plângi pentru o nebună care merită tot dispreţul. Apoi, surpriză, alt rol, altă Dană. De partea noastră singuratică, ratată, anihilând durerea în viciu. De partea cea afectuoasă, dorind să-i ajute pe alţii când nu se poate ajuta pe sine. Iar râdem și plângem laolaltă. Nicu Ţurcanu ne-a încântat cu rolul fratelui. O prezentare perfectă, remarcabilă, a unui personaj întâlnit în viaţa de zi cu zi: invidios, vanitos, carierist, un loc gol într-un loc de frunte. Niciun gest de prisos. O apariţie scurtă, dar memorabilă.

        Nota zece actorului Mihai Bordian pentru alt personaj, complicat prin amestecul de senzualitate, luciditate, resemnare, trăiri ascunse. O apariţie care te atrage ca un magnet, de la care nu-ţi poţi desprinde privirea. Ne atrage prin misterul legat de artă și ne ţine la distanţă prin răceala celor neînţelese din spatele tainei. Un profesor real, din sala medicilor și din tratatele de medicină – glas, mers, gesturi –, interpretat reușit de Iurie Gologan. Actorul Cristian Perepeliuc a adus spectacolului un farmec aparte. Din preaplin de iubire și de gelozie, oare ne putem controla? Având lângă ele un așa erou ca Gabriel, care dintre femeile din sală și din univers și-ar fi păstrat raţiunea?

        O remarcabilă trecere de la o stare la alta a eroinei sale, interpretată de Ana-Sia Cărăuș. Fiecare gest, fiecare detaliu a fost formidabil. Tocul unui pantof cochet de damă, incendiar, pășind în spectacolul propriu. Teo, interpretat de Viorel Cozma, pe scenă a pășit chiar din viaţă, s-a desprins dintre noi. Este personajul care trece simplu ba în scenă, ba în sală, ba în rândul medicilor, ba al pacienţilor. Este cel mai aproape, cel mai (ne)înţeles de fiecare. I-am remarcat cu drag pe Viktoria Botnar și pe Ilié Ștefanesa. Aș putea revedea spectacolul de câteva ori pentru a savura detaliile.

Valsul iluziei

        Cartea devenită bestseller în scurt timp, „Pacienta tăcută” de Alex Michaelides, apariţie excepţională a anului 2019, nu este despre graniţa aproape invizibilă dintre cei sănătoși și cei bolnavi mintal, sau despre strigătele ce se ascund după tăcere. Este despre iertare, din nou! Ceea ce suntem se datorează mult celor care ne-au format în copilărie și celor lângă care stăm. Fără aproapele nostru am fi niște fiinţe crescute în boxe sterile. Vrând-nevrând, unii ne rănesc. Cu alţii suntem compatibili. Pe unii chiar îi iubim. Uneori ne consacrăm aproapelui în numele unor idei altruiste, dar în felul acesta îi mușcăm din libertate. La fel o putem păţi și noi. Ni se dăruie ca să ne robească? Ne ducem crucile unii altora cu putinţa cu care ne-am pregătit. Crucificare în limitele universului propriu. Greșiţii noștri doar au făcut-o din neștiinţă, din neputinţă, ca urmare a „efectului Gardenia”, a „portretului lui Dorian Gray”, a „fetei lui Macbeth”, încâlciţi în labirinturi, ameţiţi de valsul iluziei, colecţionând amintiri nefolositoare... Fără iertarea altora și a sinelui, putem ochi în creștetul acestei minuni numite viaţă și putem nimeri în întunericul unei tăceri demenţiale de deznădejde.

Jurnalul pacientului captură (7)

        „Jurnalul pacientei” este un spectacol despre tăcere? Despre strigăt! Este despre crimă? Poate, despre motiv. Este despre dramele unora? Despre adevărul propriu! Credeţi că personajul strigă? Actriţa? Eu așa strig când vreau uneori să fug de mine. Am prins cu mâinile proprii raze din aceste scurtcircuite, m-am jucat cu ele mult după spectacol. O premieră destoinică de marile scene ale lumii la Teatrul ,,Geneza Art” din Chișinău, despre pacienţi-medici-pacienţi. V-am intrigat?

Scurtcircuite de sentimente traduse de Daniela Burlaca:

„Alegerea unui iubit seamănă mult cu alegerea unui terapeut”.

„Confundăm adesea dragostea cu artificiile. Dar iubirea reală este foarte liniștită, foarte calmă”.

„Suntem cu toţii nebuni, cred, doar în moduri diferite”.

Angelina Popovici, 

Chișinău

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe