Ce oportunități aduce telemedicina?

Cred că momentul pe care îl avem în față ar trebui să fie unul de care să putem profita la maximum, tocmai din perspectiva faptului că poate fi privit ca un fenomen natural. E un studiu de fezabilitate pe care sistemul de sănătate îl face cumva forțat de împrejurări, să propună utilizarea rapidă a serviciilor de telemedicină. Pentru o țară care nu a avut o expunere și experiență anterioare relativ ridicate în utilizarea serviciilor de telemedicină, sunt convins că această oportunitate a stârnit discuții pro și contra în spațiul public. Ceea ce se aștepta în momentul de față de la serviciile de medicină era să furnizeze partea de monitorizare a pacienților cunoscuți cu boli cronice și de continuare a terapiei lor obișnuite, pentru a preveni acutizarea care i-ar putea forța să ajungă în spital în condițiile actuale.

În afară de acest obiectiv principal, cu siguranță că mai există și alte oportunități care ar putea fi folosite: posibilitatea ca atunci când ai un pacient care este pozitiv pentru noul coronavirus, să discuți cu acesta prin intermediul unui asemenea instrument, să poți monitoriza starea lui de sănătate, din perspectiva câtorva simptome pe care pacientul sau un aparținător le poate menționa, ceea ce nu e un lucru extrem de complicat.

Atenuarea inechităților de acces la servicii

Dar dincolo de situația din pandemie?

În prezent, în România există probleme și inechități majore de acces la serviciile de sănătate, pe de o parte din punct de vedere geografic, pentru că nu toată lumea locuiește în apropierea unui centru universitar medical, iar pe de altă parte, din punct de vedere financiar, nu oricine își permite să călătorească o distanță suficient de mare și să acceseze un serviciu medical, indiferent dacă e public sau privat, așa cum o poate face cineva care locuiește într-o localitate din urbanul mare.

De asemenea, o mare parte dintre specialiștii care monitorizează bolile cronice, chiar și când nu au la dispoziție servicii de telemedicină, au un timp foarte redus dedicat examenului obiectiv al pacientului. În multe situații, examenul clinic pentru pacienții pe care într-adevăr îi cunoaștem, care au o boală stabilă, este o discuție. În aceste condiții, un asemenea instrument virtual ar putea să rezolve o parte dintre aceste probleme. Pentru că medicul trebuie doar să fie disponibil, dar nu neapărat într-un anumit loc.

În plus, un pacient pierde în general o zi atunci când trebuie să călătorească într-un centru regional pentru a obține o rețetă de continuare a tratamentului pentru o boală cronică. Disconfortul din perspectiva pacientului este destul de ridicat. Cred că reglementatorul ar trebui să se gândească inclusiv la acest lucru. Toate programele de guvernare la capitolul de sănătate punctează centrarea pe pacient și pe satisfacția lui. Din acest punct de vedere, accesul și adresabilitatea la servicii de sănătate sunt extrem de importante.

Program de screening pentru cancerul mamar

Dar ce facem dacă pacientul are nevoie de o investigație cu ajutorul aparaturii, de exemplu?

Pot să vă dau un exemplu concret – serviciile de imagistică medicală. În majoritatea statelor UE, precum și în SUA și Canada, efectuarea unui examen CT sau RMN nu este condiționată de prezența obligatorie a unui medic examinator. Un asistent medical are suficiente competențe să poată efectua anumite investigații care au fost recomandate de un medic.

România discută acum despre posibilitatea introducerii începând de anul acesta a unui program de screening organizat pentru cancerul de sân pe baza mamografiei digitale, în patru regiuni din țară, printr-o modalitate în care femeia călătorește cât mai aproape de domiciliul ei. Centrele care vor fi certificate să efectueze mamografii digitale, de un tehnician radiolog, vor putea încărca imaginile digitale într-un spațiu virtual, iar medicii radiologi, care sunt certificați să le interpreteze, le pot accesa de oriunde din România logându-se pe o platformă dedicată.

Deci avem un proiect gândit pentru viitor, inclusiv cu posibilitatea de certificare și de verificare a calității, în care există o echipă formată din tehnician radiolog, fizician medical și medic radiolog, care efectuează, vizualizează și supervizează calitatea imaginii digitale, dar nu se află în același loc fizic în mod permanent.

Acest proiect a fost astfel gândit din perspectiva femeii care trebuie să ajungă la cel mai apropiat centru de mamografie digitală, dar și pentru că nu ai suficienți medici radiologi cu competențe în senologie în fiecare centru. Noua modalitate ar trebui să scadă anumite costuri pentru sistemul de sănătate și să crească satisfacția pacientului.

Alt exemplu este cel de monitorizare a unei boli cronice: un pacient are un dispozitiv acasă care măsoară activitatea electrică a inimii sau merge la cabinetul medical unde o asistentă medicală știe cum să efectueze, de exemplu, un ECG pe un aparat digital. Investigația poate fi transmisă online oriunde în țară la un centru de cardiologie, de unde poate primi o interpretare.

Valorificarea asistenților medicali

E nevoie de adaptare de la caz la caz pentru a profita de aceste beneficii.

Eu cred că trebuie să pornim cu pași mici, adică de la lucruri foarte simple, care au dovedit că funcționează și în alte părți și pot funcționa și în România. Monitorizarea pacienților cronici în multe țări din Europa și în afara spațiului european este efectuată de o asistentă medicală instruită în mod special și numită manager de caz pentru problema respectivă. Inclusiv pentru pacienții oncologici există o asistentă dedicată, care ține legătura cu pacientul și îl întreabă dacă au apărut reacții adverse la tratament, îi dă sfaturi, face programări. Toate aceste lucruri se fac mult mai ușor cu tehnologie digitală și reprezintă plus valoare și confort pentru ambele părți.

Altă oportunitate este cea a comisiilor multidisciplinare din oncologie. Aceste comisii sunt formate în principal din oncolog, radioterapeut și chirurg, care trebuie să ia decizii. Poate că sunt localizați în spații diferite, în centre, orașe diferite, poate că oamenii aceștia nu au șansa să se întâlnească niciodată, fiind extrem de ocupați. În condițiile în care sistemul de asigurări recunoaște o consultație multidisciplinară efectuată în mod virtual, cu securizarea corectă a informației transmise și cu monitorizarea faptului că acea discuție s-a efectuat, pentru a putea fi plătită – lucruri care se pot realiza tehnic relativ ușor – nu văd de ce nu am putea profita de o asemenea oportunitate.

Un proces de învățare

Presupune acest lucru și o renunțare la unele orgolii, și o deschidere din partea managerilor spitalelor, pentru a beneficia de experiența medicilor buni din toată țara?

Doresc să vă împărtășesc ceva: în 2007 - 2008, puțini medici de familie utilizau computerul zilnic în activitatea lor profesională din cabinet. De cele mai multe ori, computerul era folosit câteva zile pe lună, când trebuia făcută raportarea către Casă – raportare care se efectua pe dischetă sau pe CD. De multe ori intervenea cineva apropiat medicului de familie care să îl ajute, pentru că medicul considera că menirea lui e să consulte, nu să introducă date. Cu ocazia Programului de Evaluare a Stării de Sănătate, fiecare medic de familie din țară a primit în folosință un laptop și în același timp au apărut și diferite modele de soft medical pentru cabinetele medicilor de familie. Nu cred că există în momentul de față în România un cabinet de medicină de familie care să nu utilizeze un soft medical dedicat.

Deci într-o perioadă nu scurtă, dar nici foarte lungă, o oportunitate a modificat un comportament considerat greu de schimbat. Acesta e un exemplu pozitiv care mie îmi dă speranță că lucrurile pot fi în continuare optimizate. Depinde în mare măsură de pacient, dacă aderă, dacă are încredere, dar consider că pentru pacienții cu boli cronice relația stabilită dinainte cu medicul este cea mai importantă, iar faptul că se întâlnește cu el fizic sau la distanță nu cred că diminuează relația de încredere.

Primii pași posibili

„Cred că în domeniul telemedicinei ar trebui început cu modalitățile în care știm că avem deja un pas câștigat:

- relația de încredere dintre medic și pacientul cronic, stabil, cu istoric cunoscut;

- serviciile foarte simple care pot fi efectuate fără să ridice probleme majore din perspectiva diagnosticului diferențial și care nu presupun multiple investigații;

- investigațiile de imagistică, cu rezultate citibile și accesabile de oriunde;

- consulturile interdisciplinare și comisiile terapeutice care se pot întâlni online și pot documenta faptul că au rezolvat cazurile respective în acest mod.” (Dr. Adrian Pană)

Decidentul nu este neapărat proactiv

Cine va decide că telemedicina este necesară, ținând cont că pentru medici este totuși ceva nou?

De cele mai multe ori, decidentul nu este neapărat proactiv, el reacționează la ceva. În condițiile date, este foarte posibil ca momentul de oportunitate creat acum să trebuiască să fie cumva împins înainte. Cel mai probabil, decidentul nu o să aibă timp și disponibilitate după ce trece starea de urgență/alertă să evalueze dacă serviciile de consultație la distanță au meritat sau nu, din perspectiva tuturor actorilor relevanți. Singurele măsuri vor fi, probabil, controalele administrative care să evidențieze dacă serviciile raportate au fost efectuate. Dar aceste controale nu aduc nimic din perspectiva valorii adăugate. Rezultatele acestui „experiment” ar trebui să fie documentate printr-o evaluare și să aducă pe masa decidentului o informație care merită să fie discutată, iar în baza ei să fie luată o decizie.

Cine ar putea să facă această evaluare?

O pot face societățile profesionale, asociațiile de pacienți, societățile profesionale împreună cu asociațiile de pacienți. O pot face terțe părți interesate, pentru că există interes și o mulțime de actori care ar dori să investească în domeniul respectiv. Decidentul are nevoie de o dovadă referitoare la rezultatele și impactul implementării serviciilor de furnizare a consultațiilor la distanță, atât din perspectiva beneficiilor, cât și din perspectiva riscurilor.

Obstacole surmontabile

„Chiar dacă România este o țară cu acces excelent la internet și chiar dacă și populația dezavantajată sau vulnerabilă beneficiază în mare măsură de un telefon inteligent, nu toată lumea are cunoștințe avansate de utilizare a acestuia, astfel încât trebuie avut în vedere, când introducem un asemenea serviciu, să nu creștem inechitățile de acces. Aici este extrem de important modul prietenos, simplu și sigur în care este configurat serviciul virtual respectiv. Partea de finanțare, de compensare, va trebui gândită în așa fel încât să poată fi documentată. În acest moment, eu cred că finanțatorul dorește să aibă documentarea că serviciul s-a întâmplat și să aibă un instrument pe baza căruia să poată verifica log-ul convorbirii telefonice sau al discuției online – orice modalitate care poate fi verificată obiectiv și care nu poate fi influențată de către părți. Nu cred că există probleme tehnice majore în a asigura acest lucru.” (Dr. Adrian Pană)

Citește și:

Interviu cu av. Dan Minoiu, Mușat & Asociații Telemedicina: reglementare și conformitate

Telemedicina și compasiunea, de dr. Nicolae-Iordache Iordache