După analiza datelor din istoricul medical al pacientului se va putea începe testarea propriu-zisă. Musculatura ce urmează a fi testată va trebui să prezinte o troficitate în limitele anumitor valori, iar gradul de inervaţie a acesteia va trebui să fie în condiţii normale. Factorul cel mai important în limitarea forţei de execuţie a mișcărilor după intervenţiile chirurgicale de acest fel este dat de gradul durerii prezent la momentul testării. La un grad mic de durere sau în absenţa acesteia se va putea testa forţa musculară în mai multe grade de amplitudine, se va putea testa rezistenţa musculară, dar și modul de controlare a musculaturii în diferite situaţii. 

În situaţia de faţă, în perioada internării în spital, kinetoterapeutul va trebui să ţină cont că testarea se va face, în majoritatea cazurilor, pe o musculatură cu un grad normal de inervaţie, dar cu leziuni survenite pe anumite grupe de mușchi din zona periarticulară a protezei nou implantate. Mai trebuie specificat și că gradele de amplitudine articulare de la care va pleca testarea musculară nu trebuie să depășească valorile maxime identificate în testarea mobilităţii. În timpul testării, pacientul va rămâne în postura de decubit dorsal, iar kinetoterapeutul va fi în ortostatism, pe cât posibil cu trohanterul mare la nivelul patului. Pe perioada testărilor forţei musculare, kinetoterapeutul va trebui să stea de fiecare dată de aceeași parte cu membrul pelvin operat ce urmează a fi testat.

Scala MRC

La fel ca în cazul altor tipuri de evaluări, tehnologia a avansat și există mai multe metode și mijloace despre care se spune că ar putea fi folosite în evaluarea forţei musculare. Kinetoterapeutul va trebui să identifice, alături de ceilalţi specialiști, dacă acestea sunt omologate și recunoscute de sistemele internaţionale de referinţă și de comunităţile știinţifice. 

Scala de evaluare a forţei musculare folosind metoda testării manuale, metodă recunoscută de majoritatea comunităţilor știinţifice, este scala MRC (Medical Research Council), ce folosește o gradaţie de la F0 la F5. Valoarea F0 va reprezenta gradul cel mai de jos, în timp ce F5 va reprezenta forţa maximă ce poate fi dezvoltată de musculatura testată. Așadar, musculatura ce se va testa folosind metoda menţionată, având scala VAS (visual analogue scale) ca referinţă, va înregistra diferite valori, cum ar fi:
- la F0 nu va putea iniţia nicio mișcare;
- la F1 va putea realiza o contracţie voluntară minimă; 
- la F2 va contracta musculatura segmentului testat dacă este scoasă din ecuaţie gravitaţia;
- la F3 musculatura va putea realiza mișcări împotriva gravitaţiei în regim concentric;
- la F4 segmentul musculaturii testate va putea executa mișcări împotriva gavitaţiei și a unei rezistenţe minime în regim concentric;
- la F5 musculatura testată poate mișca segmentele antrenate în regim concentric și excentric învingând o forţă externă. 

Este important ca pacientul să fie informat înainte de testare cu privire la procedura care urmează să i se aplice. I se vor explica și etapele procesului de evaluare, într-un limbaj accesibil acestuia, verificând că a înţeles pe deplin ce și cum urmează să se întâmple. Numai așa kinetoterapeutul va putea obţine valori cât mai apropiate de adevăr în acest proces de evaluare.
 

Bibliografie
1. Borundel C. Manual de medicină internă pentru cadre medii, Ed. ALL, București 1995
2. Mircea Dumitru, Geriatrie, Ed. Medicală, București 1982
3. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare, Editura Medicală
4. Vlad Predescu, Ghidul pacientului, 2013