Toată lumea s-a preocupat, în cei doi ani pandemici, după posibilităţi și interese, de virusul SARS-CoV-2 cu toate variantele sale. Acest virus, care a curmat milioane de vieţi, a blocat omenirea, a sufocat mass-media, a generat discuţii interminabile și a dat mult de furcă cercetătorilor din domeniul microbiologiei, sistemului sanitar, producătorilor de vaccinuri și medicamente și economiei mondiale, continuă să ne surprindă.

Dincolo de vârful aisbergului reprezentând pandemia de COVID-19, pe care îl vedem din unghiuri diferite cu toţii, știm că în apele adânci care îl înconjoară, el ascunde o parte mult mai mare pe care o dezvăluie numai celor care doresc să vadă dincolo de ceea ce e ușor de văzut.

Epidemia de singurătate stă ascunsă sub luciul apei, afectând populaţia globului într-un număr mult mai mare decât infecţia cu SARS-CoV-2, dar nu prea s-a obosit nimeni să o ridice la rang de pandemie și, implicit, să îi dea atenţia cuvenită!

Oamenii de pretutindeni s-au luptat cu restricţiile, izolarea, șomajul, frica, grijile, nevoile, boala, pierderea cuiva drag, adaptarea la tehnologie, iar copiii au încercat din răsputeri să nu le scape, printre degete, copilăria.

Un dar la îndemâna oricui

Ceea ce probabil le-a lipsit tuturor au fost îmbrăţișările, momentele alături de cei dragi! Cum cei care conduc omenirea nu au timp și poate nici suflete sensibile la astfel de lucruri aparent nesemnificative, oamenii au apelat la Moș Crăciun, știind că el este mereu receptiv și mai ales bun.

A fost în mare dilemă anul acesta bătrânul, neștiind cum să gestioneze milioanele de scrisori în care cei care încă mai cred în el și în minuni îl implorau să le aducă pe cineva drag, o mângâiere, o îmbrăţișare, un zâmbet, un semn de iubire sau de preţuire altfel decât virtual.

Îmbrăţișările, care în prezent, prin reducerea conexiunilor interumane, par să aparţină trecutului, au păstrat aceleași efecte benefice terapeutice, putând fi oferite atât de cei altruiști, cât și de cei egoiști. Ele reprezintă un dar la îndemâna oricui, care nu atrage costuri, e ușor și rapid de realizat, având, în mod miraculos, eficienţă bilaterală.

Îmbrăţișarea ca indicaţie medicală

Studiile efectuate cu mult timp anterior acestei pandemii au demonstrat că îmbrăţișările, ca formă alternativă de comunicare, pot avea multiple implicaţii pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea psihică. Ele cresc nivelul oxitocinei (hormonul plăcerii sau hormonul dragostei), al serotoninei și endorfinele (neurotransmiţătorii inhibitori ai durerii) și scad cortizolul (hormonul stresului).

Astfel, cu ajutorul acestor mediatori și al unor căi speciale prezente la nivelul creierului, îmbrăţișările ameliorează dispoziţia, scad depresia și anxietatea, cresc siguranţa, încrederea și stima de sine, întăresc sistemul imunitar, scad durerea cronică și reduc numărul și intensitatea unor simptome, scad frecvenţa cardiacă, tensiunea arterială, riscul complicaţiilor cardiovasculare și ameliorează tulburările de somn generate de stres.

Așadar, poate că până se vor lua măsuri la nivel mondial, să fim noi, medicii, din nou în linia întâi și, menţinând echilibrul între distanţarea fizică și dorinţa oamenilor de a rămâne conectaţi, să găsim calea de mijloc și să le prescriem tuturor, respectând, desigur, măsurile de prevenţie împotriva SARS-CoV-2, o îmbrăţișare de cel puţin șase secunde cât mai des posibil, una dintre cele mai puternice căi de a ne arăta suportul fizic, de a salva relaţiile sociale și de a învinge
epidemia de singurătate!

Citiți și: Unde nu-i cap, vai de... buric