Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Cancerul bronhopulmonar, un orfan al pandemiei

Viața Medicală
Conf. univ. dr. Șerban Negru vineri, 26 februarie 2021
Viața Medicală
Dr. Mihaela Pașca-Feneșan vineri, 26 februarie 2021

Echilibrarea riscului și beneficiilor în managementul pacienţilor cu cancer bronhopulmonar, precum și stabilirea unui diagnostic diferenţial sunt misiuni îngreunate în context pandemic, amintesc specialiștii în luna dedicată cancerului.

poza

Cancerul bronhopulmonar, cea mai frecventă și mai ucigașă afecţiune malignă la nivel mondial, a fost probabil perceput, până nu demult, ca fiind esenţa cea mai distilată a răului reprezentat de boală. Cel mai redutabil exponent al cancerului, „împăratul tuturor bolilor”, era văzut de noi toţi ca o expresie a suferinţei supreme, un sinonim al chinului și al morţii. Dar iată că acest Goliat al medicinei a pierdut lupta mediatică în faţa unui adversar mult mai puţin înzestrat. COVID-19 a surclasat în mentalul colectiv pericolul cancerului bronhopulmonar, deși cele două boli au avut anul trecut o mortalitate remarcabil de asemănătoare în întreaga lume (1.796.144 morţi prin cancer pulmonar, res­pectiv 1.832.617 prin COVID-19).

        Pandemia de COVID-19 a avut și are în continuare un impact major asupra sistemului medical din lumea întreagă, iar asta a dus la importante perturbări în traseul normal al multor pacienţi, cu diverse afecţiuni. Oncologia a fost și ea atinsă de acest fenomen, poate mai mult decât alte specialităţi, ca urmare a riscului mare de complicaţii serioase și deces în cazul infectării cu noul virus. În plus, amânările sau întreruperile terapeutice au afectat major evoluţia unor boli, iar pacienţii cu cancer bronhopulmonar nu au fost, din păcate, o excepţie.

        Un studiu desfășurat în Barcelona și ale cărui rezultate au fost prezentate la sfârșitul anului trecut a relevat un număr cu 38% mai mic de cazuri de cancer bronhopulmonar diagnosticate, ca urmare a pandemiei de COVID-19. Totodată, cazurile depistate au fost mai intens simptomatice, cu prognostic mai rezervat, foarte probabil din cauza prezentării tardive a pacienţilor. Rezultatele finale au arătat practic o dublare a mortalităţii prin cancer bronhopulmonar în timpul pandemiei faţă de perioada anterioară.

Diagnostic diferenţial cu COVID-19

        Simptomatologia asemănătoare a celor două afecţiuni reprezintă și ea o problemă serioasă. Proteus, zeul cu o mie de feţe, a fost mereu prezentat ca o metaforă a cancerului în general și a celui bronhopulmonar în particular. Variabilitatea extremă a formelor în care apare acest cancer a fost adeseori remarcată, dar ea este probabil depășită de diversitatea simptomatologică a infecţiei cu SARS-CoV-2. De aceea, diagnosticul diferenţial al celor două afecţiuni este dificil, consecinţă a simptomelor care se suprapun. Tratamentul pacienţilor cu neoplasm bronhopulmonar în timpul actualei pandemii este o provocare, cu atât mai mult cu cât această boală dispune de o gamă foarte variată de opţiuni terapeutice. Medicii oncologi trebuie să cântărească riscurile și beneficiile modificării planului de tratament al pacienţilor, mai ales în situaţiile în care biologia tumorală și tratamentul sunt complexe, având în vedere că vizitele medicale cresc implicit riscul infecţiei virale.

Ajustări aduse tratamentului

        Pacienţii necesită vizite frecvente în spital pentru administrarea tratamentului sistemic, dar și pentru gestionarea complicaţiilor terapeutice (neutropenia febrilă, deshidratarea și multe alte reacţii adverse). Pe lângă măsurile generale de precauţie adoptate în spitale pentru diminuarea riscului de infectare, s-a încercat reducerea vizitelor prin administrarea mai rară a tratamentelor, acolo unde acest lucru era posibil. Telemedicina a fost larg utilizată pentru urmărirea pacienţilor la distanţă, iar terapiile orale sau suportive au fost uneori livrate prin curieri, pentru a se reduce la minimum riscul de expunere. Alegerea tratamentului sistemic (chimioterapie, imunoterapie, tratamente ţintite sau o combinaţie între ele) a luat în calcul, pe lângă parametrii consacraţi legaţi de histologie, biomarkeri, comorbidităţi, și riscul reacţiilor adverse în cazul infectării cu SARS-CoV-2. Controalele post-terapeutice au fost adeseori amânate sau înlocuite cu vizite virtuale.

Imunoterapia. Diversitatea moleculară pe care o menţionam anterior, excepţională chiar în rândul cancerelor, a produs rezultate spectaculoase în domeniul imunoterapiei. Acest nou tip de tratament a fost recent încorporat în abordarea cancerului bronhopulmonar, dar a ridicat o serie de întrebări la începutul pandemiei – dacă va genera o agravare a simptomelor de COVID-19 printr-o activare a cascadei de citokine sau, din contră, dacă va avea rol protector prin stimularea limfocitelor T. Conform unor date recente, nu a existat un efect negativ al imunoterapiei administrate la pacienţii cu cancer bronhopulmonar infectaţi cu SARS-CoV-2. În ultimul an s-a recurs la administrarea imunoterapiei la intervale mai lungi de timp, existând date solide care arătau că această abordare nu periclita eficienţa tratamentului. În fine, oprirea imunoterapiei după doi ani fără progresie a devenit o abordare standard.

Chimioterapia. Administrarea chimioterapiei, o procedură consacrată alături de radioterapie în boala local avansată, dar și o alternativă terapeutică în stadiile incipiente sau metastatice, a ridicat o serie de suspiciuni legate de apariţia complicaţiilor, mai ales privind imunosupresia prelungită care să necesite spitalizări prelungite. Pentru a reduce la minimum acest risc, pacienţii au fost evaluaţi înainte de fiecare vizită la spital prin examene de laborator și testare screening pentru infecţia cu SARS-CoV-2.

Chirurgia. Intervenţiile chirurgicale programate au fost amânate în primele săptămâni ale pandemiei pentru evitarea răspândirii virusului și din motive de siguranţă atât pentru pacienţi, cât și pentru personalul medical. S-au luat în discuţie atunci proceduri minim invazive, deși nu exista o evidenţă a superiorităţii lor faţă de intervenţiile clasice în ceea ce privește riscul transmiterii infecţiei.

Radioterapia. Radioterapia are un rol major în tratamentul cancerului bronhopulmonar. Ea se practică în intenţie curativă, în cadrul chimio-radioterapiei concomitente și prin tehnici stereotactice în stadiile incipiente, dar și paliativ, în stadiile avansate de boală, cu scop hemostatic sau antalgic. Întârzierea iniţierii acestui tratament este asociată cu un risc major de progresie a bolii. Regimurile hipofracţionate au fost în general recomandate în timpul pandemiei, pentru reducerea timpului de expunere și a riscului de infectare.

        Pandemia de COVID-19 a cauzat o criză sanitară fără precedent în întreaga lume. Dincolo de impactul direct al bolii, dereglările inerent create au determinat efecte colaterale încă greu de evaluat. Ţine de noi, cei aflaţi în prima linie, dar și de toţi factorii decizionali implicaţi să reducem la minimum aceste efecte colaterale, mai ales în cazul unor boli extrem de agresive și mortale cum este cancerul bronhopulmonar. Această idee fundamentală a fost foarte succint concentrată în recomandarea ESMO (European Society for Medical Oncology), care a afirmat că „în această perioadă, profesioniștii din oncologie au o mare responsabilitate: să asigure tratament potrivit, la timp, cu compasiune, justificat pentru pacienţii lor și în același timp să protejeze pacienţii și pe ei înșiși de infecţia cu SARS-CoV-2”.

Scădere a numărului de bronhoscopii faţă de 2019

Nu doar oncologii au avut de suferit în lupta lor cu cancerul bronhopulmonar ca urmare a apariţiei acestei pandemii. O serie de alţi medici din specialităţi conexe implicaţi esenţial în diagnostic sunt direct afectaţi. Medicii pneumologi sunt specialiștii aflaţi în prima linie a luptei cu neoplasmul bronhopulmonar, dar și cu noul virus cu tropism pulmonar. Prioritizarea resurselor (timp și personal alocat, ventilatoare, paturi de terapie intensivă) rămâne o problemă importantă în secţiile de pneumologie. Deciziile sunt luate individual, în funcţie de vârsta și comorbidităţile pacienţilor, în funcţie de momentul depistării bolii și de resursele avute la dispoziţie. Datele existente arată o scădere dramatică a procedurilor de bronhoscopie și implicit a diagnosticului de cancer bronhopulmonar în secţiile de pneumologie în 2020 faţă de 2019.

Medicii radiologi joacă și ei un rol esenţial în diagnosticul și monitorizarea neoplasmului bronhopulmonar, dar și a infecţiei cu SARS-CoV-2. Pe măsura evoluţiei pandemiei și a acumulării de noi informaţii, ei au fost nevoiţi să se adapteze rapid la provocările diagnosticului diferenţial și ale urmăririi pacienţilor. În această perioadă, radiologii au fost adeseori puși în faţa unor situaţii dificil de interpretat, cum ar fi discriminarea între o progresie reală a unui cancer și o posibilă intricare a unei complicaţii pulmonare de tip COVID-19. De asemenea, ei au semnalat situaţii incidentale de infecţie descoperite la investigaţii în scop diagnostic sau de control malign.

PUBLICITATE

AD_print_ViataMED_LAA_infographic_FINAL_TIPAR-01

Etichete: cancer pulmonar tratament diagnostic diferential covid

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.