Mai există (încă) terapeuţi de diverse feluri, cu sau fără diferite calificări. Unii pot să exercite aparent regulamentar ocupaţia, dar fără a fi legală practicarea niciuneia dintre „specialităţile” respective, deoarece legea prevede că numai personalul medical are competenţa şi dreptul actului medical. 

Unii sunt de bună credinţă, fac bine sau cel puţin nu fac rău. Alţii obţin câştiguri ilicite din înşelarea bolnavilor sau chiar le dăunează. Unii prepară şi vând leacuri neautorizate, aşa-zise „medicamente” sau „suplimente nutritive”. Alţii înfiinţează „şcoli” de nutriţie, de slăbit, de îngrijiri de toate felurile, cu reclame pe internet cât mai atrăgătoare pentru naivi.

Avem o mulţime de „nutriţionişti” care vorbesc aiurea, recomandă diete ciudate sau medicamente-minune, suplimente-minune şi altele, uitând că celebrul medic Dukan, autorul nu mai puţin celebrei diete, era anchetat în Franţa, deoarece s-a dovedit ştiinţific că tratamentul lui e un fals dăunător, dar îl recomanda în continuare. Şi câţi or mai fi şi pe la noi, de care nu se leagă nimeni deocamdată? 

Competenţa în domeniul medical 

Să respectăm atribuţiile funcţionale

Personal, am tot respectul pentru colegii de muncă, întregul personal medico-sanitar (health workers), indiferent de profesia sau meseria lor, fără de care nu s-ar putea desfăşura activitatea medicală. Sunt sigur că toţi colegii medici gândesc şi se comportă la fel.

Dar aşa cum sculptorul Fidias i-a spus expertului chemat pentru încălţămintea statuii „Sutor, ne ultra crepidam!” (Cizmarule, nu mai sus de sanda!), şi noi trebuie să separăm şi să respectăm atribuţiile funcţionale, deci drepturile şi obligaţiile, conform legii şi cutumelor medicale și, mai ales, competenţelor oficiale. Înseamnă că legea şi regulamentele trebuie să fie clare, fără echivoc şi fără contraziceri, iar unde este cazul, trebuie amendate.

Cu toate acestea, legislaţia sanitară trebuie să permită și depăşirea atribuţiilor profesionale strict în caz de forţă majoră, pentru prim ajutor în urgenţele medicale, în accidente grave, catastrofe, calamităţi sau război de orice fel. 

Despre competențele farmaciștilor 

Mai demult, marele specialist în anestezie și terapie intensivă dr. Zorel Filipescu, şeful secţiei ATI la Spitalul de Urgenţă Floreasca, fiind pe stradă, a salvat un accidentat grav făcând pe loc o traheostomie improvizată (bisturiul fiind briceagul unui trecător, tubul fiind stiloul altuia, iar compresa fiind batista doctorului). Pacientul salvat, internat apoi la Spitalul de Urgenţă, a scăpat cu viaţă, dar cu o infecţie locală. Și, conform legii, l-a dat în judecată pe salvatorul său pentru malpraxis. Atunci am aflat cât de bogat poate să fie argoul chirurgilor.

Problematica expusă aici este prea complexă pentru a fi rezolvată doar prin expunerea părerii personale, ea trebuie să fie dezbătută de colegiile medicilor, de justiţie, de ministerele de resort şi de toţi cei interesaţi, Sine ira et studio (Fără ură și părtinire). Cum se spune, „să gândim cu creierul, nu cu hormonii”.

Pentru a implementa o reformă sanitară reală, trebuie mai întâi să punem ordine în ceea ce există deja, apoi să păstrăm ce este bun şi să schimbăm ce nu este bun, ca să putem optimiza activitatea sanitară. Până atunci, pentru toată lumea urez „sănătate, că-i mai bună decât toate!”.