Uneori, colegii care își arogă competenţe pentru care nu sunt calificaţi oficial încalcă legea. Alteori forţează unele prevederi „legale” care să le dea anumite drepturi de practică medicală, care, prin lege, sunt acordate exclusiv medicilor licenţiaţi, iar unele – doar medicilor rezidenţi/specialişti/primari confirmaţi într-o anume specialitate medicală. Astfel, unii profesionişti din domeniul sanitar, nemedici, încearcă să obţină drepturi specifice medicilor, dar pentru care nu au calificarea necesară.

Asistentul medical asistă medicul, nu prestează

Asistenţii medicali trebuie să asiste medicul la examinarea pacientului şi la aplicarea tratamentului, nu să acorde asistenţă medicală în mod independent. Calificarea lor există, dar nu este suficientă, chiar dacă unii au studii superioare. Iar existenţa unui cabinet individual sau colectiv nu trebuie să permită decât aplicarea tratamentelor prescrise de medici, nu liberă practică medicală. Nici medicul licenţiat nu poate să practice medicina independent dacă nu a fost confirmat de Colegiul Medicilor.

O anomalie în activitatea laboratorului medical este că asistenţii de laborator nu mai sunt pregătiţi ca asistenţi medicali care să recolteze și probe (biologice și patologice) de la bolnavi, ci sunt un fel de tehnicieni care lucrează doar cu materialul de laborator și aparatura. Recoltările sunt făcute de asistenţii medicali generaliști, care nu sunt suficient de pregătiţi pentru toate manevrele necesare. Îmi aduc aminte de un caz extrem, în care glicemia era peste 1 g/dl (!). Am fugit în secţie să vedem dacă pacientul mai trăiește și l-am văzut stând liniștit, cu perfuzia de glucoză în mâna dreaptă. Iar din stânga i se recoltase sânge inclusiv pentru glicemie.

Încrederea slăbită în analizele de laborator

Deși suntem într-o epocă știinţifică a medicinei bazate pe dovezi, regretatul prof. dr. Dan Voiculescu, fostul decan al Facultăţii de Medicină, spunea: „Doar n-o să-mi schimb eu diag­nosticul, fiindcă așa spune laboratorul”. Evenimentele recente ne-au slăbit și mai mult încrederea în analizele de laborator. Se pare că la originea acestor schimbări ar fi interesele financiare ale asigurătorilor, sub masca reformei și modernizării.

Biologii și toţi ceilalţi specialiști din laboratoarele medicale şi paramedicale execută analize de laborator, imagistice, explorări funcţionale şi altele. Și chiar dacă eliberează buletine de analiză, nu au dreptul de a stabili diagnosticul, inclusiv diagnosticul de laborator (etiologic), şi nici recomandări de tratament – acestea fiind atributul medicului. Deci buletinul de analiză ar trebui să fie complet și valabil numai dacă are și diagnostic de laborator (etiologic) și este validat de un medic (care are și dreptul de a face o scrisoare medicală către medicul curant, dacă este cazul). Dar, în prezent, multe laboratoare medicale nu mai au medic și situaţia a devenit legală, deși nu este corectă. S-a mers până acolo încât prof. dr. I. Cantacuzino este prezentat de o versiune a Wikipediei ca fiind „un biolog român care...”.

Când specialiștii acuză OMS

Mulţi specialiști și nespecialiști acuză, explicit sau implicit, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care, ca organism de specialitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, nu a gestionat bine epidemia și apoi pandemia de COVID-19.

Evident, această acuzaţie implică și răspunderea personală a președintelui OMS, dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, politician din Etiopia. Probabil că acesta nici nu este atât de vinovat, el conducând instituţia care asigură sănătatea populaţiei planetei fără a fi medic. Este doctor în biologie și a ajuns în această funcţie datorită carierei sale politice și a unui concurs de împrejurări.

Spre sfârșitul pandemiei, în loc să se ia măsuri în consecinţă, conform „lecţiilor învăţate”, s-a propus ca OMS să capete puteri suprastatale pentru a impune măsuri sanitare și parasanitare obligatorii pentru toate ţările membre. Ceea ce ar putea să însemne că „sponsorii” principali ai OMS ar avea monopol și putere de decizie asupra tuturor ţărilor, depărtându-e de scopul iniţial umanitar al organizaţiei.