Trăim azi o pandemie foarte mediatizată, care produce atâta frică, încât tulburările psihice sunt și vor fi în continuare poate chiar mai importante decât viroza, atunci când coronavirusul se va mai retrage puţin
Este adevărat că acest virus a îmbolnăvit peste trei milioane de oameni. Dar majoritatea au făcut forme foarte ușoare de boală. Doar 10% dintre ei au făcut forme mai grave și dintre aceștia numai o mică parte a ajuns la terapie intensivă, de unde, din păcate, au reușit să iasă vindecaţi doar vreo 20%.
Dar este important de remarcat faptul că deși suntem în plină epidemie, în luna martie a acestui an au murit în general cu 298 de oameni mai puţini decât în luna martie a anului trecut.
Este evident că, fiind o boală foarte contagioasă, care poate avea complicaţii foarte grave, mediatizarea a fost absolut necesară pentru a-i determina pe oamenii sănătoși să se ferească cât mai mult de o eventuală contaminare.
Dar solicitarea informaţională la care aceștia au fost supuși a fost totuși atât de mare, încât a produs nu numai o atenţionare, ci chiar o frică, o anxietate, panică, isterie, iar după cum spun unii autori, chiar psihoză.
Toate acestea au influenţat în mod negativ capacitatea de apărare imunitară a organismului. Cercetările de psihoimunologie au arătat că stresul psihic poate reduce capacitatea de apărare a sistemului imunitar. Iar noi am arătat că suprasolicitarea informaţională poate fi ea însăși un factor patogen.
Încă din 1970, noi am publicat, în revista Agressologie din Paris, un articol intitulat „Sindromul de agresiune informaţională”, în care am arătat că informaţia poate fi și ea, în anumite situaţii, un factor patogen.
Tot în 1970, am publicat în revista Encephale, din Paris, un articol intitulat „Etiopatogenia informaţională a bolilor psihice”. Iar în 1977, am publicat la Editura Academiei o carte intitulată „Patologia informaţională”, în care am arătat că informaţia poate să producă foarte multe boli psihice și somatice.
Organismul nostru are o capacitate foarte limitată de recepţionare și de prelucrare a informaţiilor. Se apreciază că noi nu putem recepţiona decât 106 biţi din cei 1011 biţi pe care îi emite de obicei mediul înconjurător. Iar când mediul emite foarte multe informaţii, diferenţa aceasta devine și mai mare.
Pe de altă parte, noi avem nevoie de anumite informaţii pentru funcţionarea normală a mecanismelor noastre de reglare. Iar în condiţii de suprasolicitare informaţională, selecţionarea lor devine mult mai dificilă. Adică atât cantitatea, cât și calitatea informaţiilor ne pot îmbolnăvi.
Iar societatea în care trăim azi, caracterizată prin creșterea vertiginoasă a producţiei de informaţii, precum și a mijloacelor de comunicare în masă, ne asaltează în permanenţă cu o cantitate tot mai mare de informaţii, prin intermediul presei scrise, al radioului, televiziunii, telefonului mobil, internetului și al Facebook-ului.
De remarcat că omul contemporan acordă aproximativ nouă ore pe zi acestor mijloace de comunicare. El a devenit, în mod paradoxal, nu numai agresat, ci și dependent de ele. Unii autori, precum Manfred Spitzer, vorbesc, probabil cam exagerat, chiar despre o demenţă digitală.
Încă din 1990, noi am arătat, în Journal of Royal Society of Medicine, că cea mai simplă și cea mai frecventă manifestare a suprasolicitării informaţionale este reprezentată de stresul informaţional, manifestat printr-o serie întreagă de simptome psihice și somatice: oboseala, iritabilitatea, anxietatea și depresia, cu toate manifestările lor somatice, cum ar fi: palpitaţiile, tahicardia, durerile musculare, cefaleea, durerile abdominale, greţurile, transpiraţiile și altele.
În plus, solicitarea informaţională poate produce și modificări endocrine și metabolice, ca de exemplu creșterea sintezei de catecolamine și a nivelului de colesterol.
Și, după cum vedem, simptomele clinice ale stresului informaţional se întâlnesc foarte frecvent la oamenii aflaţi în izolare obligatorie, care trebuie să suporte atât efectele negative ale izolării, cât și pe cele ale bombardamentului interminabil cu o avalanșă de informaţii negative.
Deși izolarea poate fi uneori absolut necesară pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile, omul este, totuși, o fiinţă socială. Julianne Holt-Lunstad a arătat că izolarea este de două ori mai periculoasă decât obezitatea, spre exemplu.
Iar dacă izolarea este foarte accentuată, poate duce la atacuri de panică și chiar la halucinaţii. Numeroase cercetări au arătat că oamenii izolaţi sunt mai predispuși la boli infecţioase. S-a constatat că sistemul imunitar al unor oameni izolaţi răspunde mult mai slab la infecţii.
Iar Kimberley Smith a arătat că singurătatea și izolarea intensifică procesele inflamatorii, care joacă un rol foarte important în toate bolile cronice, dar și în pneumonia produsă de coronavirus, care este de fapt o hiperinflamaţie.
De asemenea, cercetările au arătat că izolarea poate duce la creșterea consumului de alcool și de tutun. La noi în ţară consumul de alcool și de tutun a crescut în această perioadă cu peste 40%. Ca să nu mai vorbim de lipsa exerciţiului fizic și de obezitate, factor de risc foarte des întâlnit în infecţia cu coronavirus.
De aceea, pentru prevenirea și combaterea acestor efecte negative, OMS recomandă adoptarea unor rutine noi, cum ar fi exerciţiile fizice, curăţenia, lectura, pictura, meditaţia, comunicarea prin telefon și e-mail cu rudele și cu prietenii.
Presa are tendinţa de a difuza mai mult informaţii negative decât pozitive, deoarece primele atrag un auditoriu mai mare. Pe de altă parte, și creierul uman are tendinţa de a recepţiona cu prioritate informaţiile negative, care sunt de obicei mai periculoase pentru organismul nostru, decât pe cele pozitive.
De aceea informaţiile negative sunt prelucrate primele, producând modificări psihoafective, de frică și de îngrijorare, chiar înainte de a putea fi prelucrate raţional. Așa încât organismul va trebui să depună eforturi foarte mari pentru a reduce manifestările somatice ale anxietăţii.
Și uneori el nu va mai putea face faţă acestui bombardament, iar atunci anxietatea, care a dominat la început, se combină cu o depresie din ce în ce mai pronunţată și mai greu de combătut.
Informaţia este anxiogenă prin natura ei. Ea presupune adaptarea organismului la modificarea pe care o aduce. Dar trăind într-un mediu foarte variabil și de multe ori chiar foarte ostil, adaptarea presupune un anume risc. De aceea va declanșa o anumită tensiune, o anumită anxietate, care este, până la un moment, foarte utilă.
Nu numai pentru că ea mobilizează capacităţile noastre de apărare, ci și pentru că declanșează în capul nostru o serie întreagă de scenarii, dintre care creierul nostru îl va alege pe cel care i se pare a fi cel mai bun.
Dar dacă majoritatea informaţiilor pe care le primim sunt negative, dacă ele se vor referi doar la evoluţia nefavorabilă a pandemiei, la dezastrul economiei, la încălcarea măsurilor de combatere a epidemiei, la apariţia unor profitori și la sfârșitul lumii, atunci pot surveni manifestările psihice ale unor tulburări mult mai grave.
Pentru că stresul nu este singura manifestare a agresiunii informaţionale. Anxietatea se poate accentua. Pot să apară depresii, tulburări de panică și o serie întreagă de fobii, precum fobia de aglomeraţii, de autobuz, de metrou, fobia de spital, frica de oameni (care ar putea transporta virusul) și așa mai departe.
Deoarece este evident că informaţiile negative prind tulburările socio-economice, șomajul și falimentul vor agrava și mai mult combinaţia dintre anxietate și depresie.
Andrew Solomon de la Universitatea Columbia arată că atunci când va pleca, virusul acesta ne va lăsa singuri cu anxietăţile și cu depresiile noastre. De aceea eu cred că puţini dintre noi vor scăpa teferi din această pandemie care ne-a dat peste cap toate planurile.
Dar eu mai cred că personalitatea noastră este rezultatul unor nevroze depășite. Pentru că nevrozele reprezintă nu numai o suferinţă, ci și o școală care poate îmbogăţi capacităţile noastre de apărare. Întrebarea este: ce vom învăţa noi din această pandemie?
Eu cred că, pe lângă incontestabila inteligenţă, puţină înţelepciune ne-ar fi foarte utilă. Apoi puţină cumpătare pentru a reduce cât de cât consumul inutil și poluarea pe care am produs-o.
Apoi puţină modestie, sau poate chiar puţină smerenie, pentru a da știinţei, care s-a dovedit cam neputincioasă cu această ocazie, ce este a știinţei și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Pentru că moartea este locul unde știinţa se întâlnește cu credinţa.
Bibliografie
1. Brooks, S.K., The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. The Lancet,February 26, 2020
2.Holt-Lustad, J., Why social relationships are important for physical health, Ann. Rev. Psychology, 69, 2017, 437-458
3.Parcker, M., Will Life and Medicine Go Back to Normal After COVID-19? Medpage today, April 29, 202o
4.Restian, A., Le syndrome d agression informationnells, Agressologie, 2, 1970, 85-93
5.Restian, A., Letiologie informationnelle des maladies psichiques, Encephale, 2, 1970, 101-133
6.Restian, A., Patologia cybernetica, Giornale di Clinica Medica, 9, 1973, 598-610
7. Restian, A., La medicine informationnelle, Cybernetica, 1, 1979
8. Restian, A., Transition of nervous activity from signal to information processing, Internationale Journal of Neuroscience, 4, 1979
9.Restian, A., Informational analisys of consciousness, , Internationale Journal of Neuroscience, 3, 1980
10. Restian, A., Les mechanism cybernetique de passage de la structure neurologique a l activite psichologique, Cybernetica, 2, 1982
11. Restian, A., Medicina cibernetică, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1983
12. Restian, A., Daghie, V., Influența solicitărilor informaționale asupra secreției de catecolamine, Congresul național de Fiziologie, 1986
13. Restian, A., Lăzărescu. M., Masked anxiety, Congresul Internațional de Psihioatrie, Atena, 1989
14. Restian, A., Informational stress, Journal of Royal Socity of Medicine, 6, 1990, 380-383
15. Restian, A., Cristea, A., Manifestările somatice ale solicitărilor informaționale, Revista Medicală Română, 1, 1993
16. Restian, A., Patologia informațională, Editura Academiei Române, 1997
17. Restian, A., La început a fost informația, Cuvântul era la Dumnezeu, Congresul Asociației Medicale Române, București, 2014
18. Restian, A., Destinul nostru epigenetic, Practica Medicală, 2016
19. Restian, A., Informația cuantică, ultima frontieră a medicinei contemporane, Procedings of Romanian Academy, 3, 2019
20 Restian, A., Posibilităţile şi limitele medicinei actuale în prevenirea şi combaterea noului coronavirus, Practica Medicală, 1, 2020, 7-12
21.Smith, K., The association between loneliness, social isolation and inflammation, Neuroscience Biobehavioral Reviews, 2,2020
22.Spitzer, M., Demența digital, Editura Humanitas, 2020
23. Solomon, A., When the Pandemic Leaves Us Alone, Anxious and Depressed, We are in a dual crisis of physical and mental health. But there are ways to head off breakdowns, New York Times, 9 april, 2020.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe