1. Toate studiile medicale indică faptul că efectele vaccinurilor sunt net superioare tuturor reacţiilor adverse produse de acestea. Ca atare, efectele bolilor combătute prin vaccinare sunt mai grave decât toate reacţiile adverse produse de vaccinuri. Deci, când se vorbește despre vaccin, e bine să se ţină cont de aceste studii medicale unanim acceptate. 

2. Mie unul mi-ar fi rușine de profesorii mei din facultate ca acum să fiu antivaxxer (sunt mândru de profesorii pe care i-am avut în facultate, dar nu-i amintesc aici, de frică să nu-i exclud involuntar pe unii). Pot să spun că am fost un răsfăţat al profesorilor mei, pentru că eram prezent la fiecare curs și activ la stagii. Iar acum cred că aceștia s-ar întoarce în mormânt dacă eu i-aș trăda. 

Depășirea competenţelor 

3. Nu pot să nu mă întreb care este probitatea profesională a acestor medici care scot afirmaţii medicale fără a avea un studiu pe care să-și bazeze afirmaţiile. Mă întreb de ce acești medici nu sunt conștienţi că-și depășesc limitele competenţei lor și vorbesc cu nonșalanţă despre un domeniu pe care nu-l cunosc și în care nu au experienţă practică. Eu, ca medic de familie, am grijă să pot să-mi susţin afirmaţiile pe niște dovezi medicale și să-mi știu limitele. Nu voi contrazice, de exemplu, un cardiolog pe teme de cardiologie, un pediatru pe teme de pediatrie, un reumatolog pe teme de reumatologie etc. 

4. Ca medic de ţară, am mulţi copii pe lista de pacienţi și mă simt responsabil pentru ei, așa cum mă simt responsabil pentru toţi pacienţii mei. Prin urmare, îmi doresc tot ceea ce-i mai bun pentru ei (copiii și nepoţii mei sunt vaccinaţi!). 

5. Nu-mi doresc să am cazuri de poliomielită, difterie etc. pentru că sunt sigur că din cauza lipsei de experienţă nu aș ști să manageriez bine cazul. Am avut un singur caz de rujeolă la un copil de 12 ani (preluat nevaccinat), la care nu am reușit să stabilesc diagnosticul. Am realizat că este un caz grav, așa că am solicitat Ambulanţa și am trimis copilul la spital cu diagnosticul de „sindrom febril”. Ulterior, după ce am aflat că, în urma investigaţiilor, copilul a fost diagnosticat cu rujeolă, am încercat să răspund la întrebarea „De ce nu am reușit să pun diagnosticul corect?”. Am ajuns la concluzia că nu aveam experienţă practică (nu mai văzusem niciodată rujeolă) și nu m-am gândit că aș putea avea la consult un copil nevaccinat. Mă gândesc cu groază că aș putea avea, de exemplu, un copil cu difterie care s-ar putea complica cu o miocardită difterică, iar eu aș rata diagnosticul. Nu-mi doresc astfel de situaţii. 

Informaţii false aruncate în mass-media 

6. E obositor să tot explici unei mame analfabete că e bine ca sugarul să fie vaccinat, iar ea să-mi spună că a auzit din piaţă că nu e bun vaccinul (caz concret). Sau să-i explici unei mame cu 12 clase de ce e bun vaccinul, când ea îţi spune „Lăsaţi, domnule doctor, că știm și noi să citim pe internet cât rău face vaccinul” (iarăși caz concret). Sau să încerci să convingi că vaccinul anti-COVID e eficient, când la televizor apar chiar medici (care nu au vaccinat niciodată) afirmând că „vaccinul produce leucemie peste 7 ani” sau „sterilitate la a treia generaţie”.

E atât de ușor să arunci vorbe fără să vezi și efectele lor... Păcat că plătesc alţii pentru informaţiile false aruncate în mass-media. Dar asta e doar la noi. Pentru că, de exemplu, în Franţa medicii antivaxxeri sunt lăsaţi fără drept de practică medicală. Cel mai recent și mai cunoscut caz este cel al profesorului Henri Joyeux, chirurg specializat în chirurgie oncologică. Acesta a „criticat într-o manieră alarmistă, fără să se bazeze pe datele dobândite din știinţă”, administrarea vaccinurilor Hexacima, anti-HVB și anti-HPP. El a acuzat că acestea ar induce cancerul de col uterin sau scleroza multiplă sau că ar intoxica organismul cu aluminiu. Pentru aceste acuzaţii nesusţinute știinţific, prof. H. Joyeux a fost judecat de Comisia de Disciplină a Ordinului Medicilor, la 1 septembrie 2023, și i s-a interzis să profeseze timp de doi ani, începând cu 1 ianuarie 2024. Nu era mai bine ca domnul profesor să se limiteze la ceea ce știe (chirurgie oncologică) și să nu-și depășească limitele competenţelor profesionale?