Evaluarea și creșterea complianţei/aderenţei terapeutice sunt esenţiale în cazul bolilor respiratorii cronice, a patra cauză de mortalitate la nivel mondial.
Cele două noţiuni, complianţa și aderenţa, sunt utilizate tocmai pentru a nu influenţa judecata medicală, fiecare medic folosind-o pe cea pe care o consideră mai apropiată de contextul clinic. În ecuaţia complianţă - pacient intervin: pacientul, schema terapeutică, factori socioculturali, medicul și boala.
Motivele lipsei de aderenţă terapeutică la care fac referire studiile de specialitate sunt legate de lipsa psihoeducaţiei, a informaţiilor corecte, a sprijinului social, de regimul de administrare dificil, de costurile ridicate ale medicaţiei etc. Aderenţa la terapiile medicale este o problemă în creștere atât de arzătoare, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii a definit-o drept „o nouă problemă farmacologică”. În încercarea dificilă de a evalua și repoziţiona rolul factorilor implicaţi în relaţia complexă aderenţă - pacient - medic, esenţiali sunt factorii menţionaţi mai jos (Figura 1).
Putem acorda mult timp analizei și discuţiei aferente acestei relaţii. Dar ceea ce rămâne este rolul esenţial al medicului, timpul acordat discuţiei cu pacientul, modul în care utilizează un limbaj prin care să se facă înţeles de acesta. Deloc de neglijat sunt vârsta pacientului, starea sa cognitivă, durata tratamentului, complexitatea schemei terapeutice, sprijinul social, suportul financiar, monitorizarea medicaţiei și a modului în care folosește dispozitivele inhalatorii.
Medicul e obligat să posede capacitatea de a asculta activ, să fie autoritar în relaţia cu pacientul, să cunoască beneficiile medicamentului, să încerce să empatizeze cu pacientul, să utilizeze un limbaj cât mai apropiat de nivelul de educaţie a pacientului. Și, nu în ultimul rând, să-i ofere un zâmbet dătător de speranţă. Îmbunătăţirea comunicării dintre medic și pacient în procesul de selecţie a dispozitivului inhalator, ţinând seama de diferenţele semnificative între „opinia” medicului și „opinia” pacientului cu privire la „cel mai potrivit” dispozitiv inhalator, duce la creșterea aderenţei.
Frecvent, o bună aderenţă terapeutică este considerată atunci când se raportează că un pacient și-a luat doza sau dozele corect în cel puţin 80% dintre zilele prescrise. Uneori, este utilizat raportul de posesie a medicamentelor (MPR), numărul de zile în care medicamentul (ridicat de la farmacie) se află în posesia pacientului, deoarece acesta poate fi urmărit mai ușor în registre. 80% este adesea folosit ca prag arbitrar și nu are legătură directă cu relevanţa clinică (11).
În ciuda severităţii acestei afecţiuni, nivelul de complianţă este foarte scăzut, mai mic decât rata de complianţă înregistrată pentru alte boli: 70% BPOC vs 90% la pacienţii cu HTA esenţială, 96% în hipercolesterolemii, 90% la diabetici, 98% în neoplazii (Figura 2) (12).
În urma analizei datelor din literatura de specialitate putem afirma fără a greși că problema aderenţei la tratament are multiple faţete. Potrivit Dolce et al. (studiu publicat în Multidisciplinary Respiratory Medicine în 1991), în vârful clasamentului celor mai frecvente cauze ce duc la lipsa de aderenţă se regăsesc următoarele:
În condiţii din viaţa reală, proporţia de pacienţi complianţi este mult mai mică (10-40%) decât cea raportată în literatură (40-60%) și decât cele înregistrate în studiile clinice (70-90%) (13). Unul dintre factorii-cheie pentru realizarea unei bune complianţe este numărul de prize medicamentoase zilnice. Este bine cunoscut faptul că aderenţa la terapia medicală scade odată cu creșterea numărului de administrări. Astfel, proporţia pacienţilor cu BPOC complianţi scade de la 43% dintre cei care au o doză pe zi la 23% dintre cei cu o terapie care necesită 3-4 administrări pe zi (13).
Importanţa complianţei terapeutice a devenit mai proeminentă în ultimii ani, după cum o dovedește numărul crescut de publicaţii și conferinţe dedicate acestei probleme. Măsuri pentru creșterea complianţei/aderenţei terapeutice sunt:
Grupurile de asistenţă pentru pacienţi reprezintă o strategie utilă pentru îmbunătăţirea cunoștinţelor și a capacităţii pacienţilor în materie de sănătate, ceea ce duce în cele din urmă la decizii mai bune privind sănătatea și la o aderenţă îmbunătăţită la tratamente (14).
Toate avatarurile nonaderenţei se materializează, în cazul BPOC, în următoarele: controlul inadecvat al simptomelor, scăderea calităţii vieţii, exacerbări mai frecvente (care cresc costurile cu 25-50%), un număr crescut de prezentări la camera de gardă și de spitalizări. În plus, nonaderenţa duce ulterior la intensificarea terapiei, teste diagnostice suplimentare, întreruperea serviciului, scăderea productivităţii, afectarea relaţiilor sociale și familiale și creșterea mortalităţii de două-trei ori comparativ cu a pacienţilor complianţi (3).
Pentru evaluarea prospectivă a aderenţei pacientului au fost descrise mai multe metode care pot fi clasificate ca subiective sau obiective. Măsurătorile subiective impun chestionarea pacienţilor, îngrijitorilor sau a medicilor despre utilizarea medicamentelor. Metodele obiective implică monitorizarea clinică (de exemplu, numărarea dozelor, utilizarea chestionarelor sau examinarea înregistrărilor de eliberare ale farmaciei), monitorizarea electronică (de exemplu, utilizarea sistemelor electronice de monitorizare a medicamentelor) și monitorizarea biochimică (măsurarea medicamentului sau a unui metabolit în urină, ser sau diferite ţesuturi).
De remarcat că, deși evaluarea răspunsului terapeutic poate oferi o idee privind aderenţa la tratament (de exemplu, măsurarea frecvenţei cardiace pentru a evalua utilizarea beta-blocantelor), răspunsul terapeutic la tratament al pacienţilor cu BPOC este variat și influenţat de multe aspecte ale bolii (15,16). Din aceste motive, rezultatele terapeutice nu sunt utilizate în general ca măsură adecvată a aderenţei la tratament pentru pacienţii cu BPOC.
Aderenţa la tratament în cazul pacienţilor cu afecţiuni cronice respiratorii rămâne o problemă generatoare de cefalee pentru medici, pacienţi și anturaj. Creșterea aderenţei la tratament reprezintă un target al fiecăruia dintre noi. În acest fel, putem ameliora simptomele unei suferinţe subdiagnosticate, subevaluate, subtratate și generatoare de multe cheltuieli, de zile de spitalizare, de presiuni la UPU și camera de gardă și de mortalitate. Rămâne deschisă discuţia cu privire la ce este mai important: dispozitivul inhalator sau/și medicaţia/substanţele active livrate de dispozitiv, pentru creșterea complianţei terapeutice.
Bibliografie
1. Sabate E.WHO Adherence Meeting Report. Geneva, World Health Organization, 2001
2. Florin Mihălțan. BPOC – Acces la tratament la standarde europene: Revista Politici de sănătate, 30.11.2023
3. Ruxandra Ulmeanu, Florin Mihălţan, Rodica Tănăsescu, Cătălina Panaitescu.-Aderența la tratament în bolile respiratorii .Viata Medicala; Sept. 2017
4. Kenneth Blum.J. Psychoactive Drugs. 2012 Apr-Jun;44(2):134-43.
5. Stephen W Stein, Charles G Thiel .The History of Therapeutic Aerosols: A Chronological Review. J Aerosol Med Pulm Drug Deliv. 2017 Feb 1; 30(1): 20–41
6. Landau R (1999). Pharmaceutical innovation: revolutionizing human health. Philadelphia: Chemical Heritage Press. p. 226.
7. Luiza M, Souza M, Meneghini AC, Ferraz É, Oliveira Vianna E, Carvalho Borges M. Knowledge of and technique for using inhalation devices among asthma patients and COPD patients. Técnica e compreensão do uso dos dispositivos inalatórios em pacientes com asma ou DPOC Knowledge of and technique for using inhalation devices among asthma p. J Bras Pneumol. 2009;35(9):824–31
8. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-health-policy/. Politica UE în domeniul sănătății; 4 aprilie 2024
9. https://twitter.com/dr_hempenstall/status/1237657776081367040
10. Beena Jimmy, Jimmy Jose: Patient medication adherence: measures in daily practice: Oman Med J 2011 May;26(3):155-9
11. Christian M Sperber, Suren R Samarasinghe, and Grace P Lomax: Patient Prefer Adherence. 2017; 11: 1469–1478. An upper and lower bound of the Medication Possession Ratio
12. Alessandro Sanduzzi et al, Multidisciplinary Respiratory Medicine volume 9, Article number: 60 (2014)
13. Rotter JB : Social Learning and Clinical Psychology. 1979, New York: Prentice Hall
14. Sara Heath: Patient Support Groups Drive Medication Adherence, Empowerment.American journal of managed care; March 29, 2017
15. Fischer J, Ganellin CR (2006). Analogue-based Drug Discovery. John Wiley & Sons. p. 542
16. Haynes RB. Determinants of compliance: The disease and the mechanics of treatment. Baltimore MD, Johns Hopkins University Press, 1979. May; 26(3): 155–159.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe