Sevrajul indus de heroină atrage după sine dureri de oase, o stare de vomă constantă, dureri inimaginabile de cap, povestește Georgiana Moldoveanu (Drăgan), fostă consumatoare. Ana Giurgiuca, medic primar psihiatru, subliniază faptul că dependenţele apar într-un context bio-psiho-social.

„Eram sigură că ori ajung în închisoare, ori în mormânt”

Georgiana Moldoveanu (Drăgan) are 38 de ani, este doctorand și asistent universitar, director de program la Centrul de fete House of Joy – Teen Challenge România, are un soţ extraordinar, Mihai, care o susţine în tot ce face. Este foarte determinată să ajute adolescentele și tinerele care abuzează de droguri și care intră în programul pe care îl conduce.

        Dacă am da timpul înapoi cu 14 ani, am descoperi însă o altă Georgiana, care s-ar prezenta așa: sunt Georgiana, de 8 ani consumatoare de marijuana, pastile și heroină folosită injectabil. Timp de 5 ani am fost dependentă de heroină.

        Acum, în noua viaţă, își povestește experienţa adolescenţilor cu care se întâlnește în școli, în centre sau la House of Joy, pentru a-i face să conștientizeze pericolele pe care le prezintă drogurile dincolo de extazul promis.

        „Sunt Georgiana și am 38 de ani. Am început să consum la 17 ani. Eram la o petrecere cu iubitul meu, mai aveam puţin și terminam liceul, trăiam într-un cartier din București, iar consumul de droguri nu era vreun secret pentru mine. Dar nu încercasem niciodată până atunci. În acea seară însă s-a schimbat ceva. «Nu fac niciun rău!», au zis amicii iubitului meu când ne-au dat câteva jointuri de marijuana. Fratele meu, Dan, mai mare decât mine cu un an, era și el acolo. A primit și el. Atunci avea să înceapă drumul nostru spre distrugere.

Dacă mă uit în copilărie, eram obișnuită să-l văd pe tata sub influenţa alcoolului, când era și foarte violent. La noi în casă erau mereu scandaluri, certuri, ţipete. De multe ori plecam de-acasă doar ca să evităm scandalurile. Deși era un context distructiv, pentru mine era normalitate. Și, chiar dacă atunci am respins complet comportamentul lui, în cele din urmă, când am fost eu însămi în situaţia de a alege, am ajuns să fac la fel ca el.

Contextul de acasă, curiozitatea, presiunea anturajului, teribilismul celor 17 ani, când îmi doream să fac orice să evadez din cotidian, fiindcă realitatea mea nu era una fericită, toate astea au contribuit la acea decizie de moment, când am zis: «Da, vreau!».

La 20 de ani am devenit dependentă de heroină. Iubitul meu de atunci, fost consumator de heroină, s-a reapucat de droguri când i-a murit tatăl. Îl iubeam atât de mult și mi se părea că, dacă sunt acolo pentru el și-l susţin întru totul, va fi bine. Am început să consum și eu.

După doar trei săptămâni

Ce nu știam atunci era că, de fapt, acest lucru avea să mă distrugă pe mine. După trei săptămâni de consum zilnic, am ajuns dependentă.

Heroina, odată ce devii dependent de ea, lucru care se întâmplă foarte repede, te afectează din punct de vedere fizic. Experimentezi senzaţii de sevraj care sunt cutremurătoare: dureri de oase, o stare de vomă constantă, dureri inimaginabile de cap. La heroină deprinzi toleranţă foarte repede, adică aceeași cantitate de substanţă de la început nu mai are același efect, deci trebuie să crești doza, fiindcă dorinţa ta este să obţii acea senzaţie de la început.

Acest drog te distruge din toate punctele de vedere. La început ai nevoie de o doză, care te costă poate cât un pachet de ţigări. Dar într-o lună ajungi să vinzi din casă pentru a obţine substanţa de care corpul are nevoie. Am ajuns să fur din magazine, să am dosare penale, să am probleme cu poliţia. Eram în stare de orice. Nu mai vedeam nicio speranţă. Nu mai aveam demnitate. Nu mă mai simţeam un om.

Am fost internată de câteva ori, de fiecare dată recădeam. Medicii de acolo erau extraordinari și am tot respectul pentru ei, dar știu cum este să primești pe cineva care a consumat ani la rând. După externare, mă întorceam la comportamentele învăţate deja, la o zonă distructivă, dar pentru mine, de siguranţă.

În anul 2007, fratele meu, care a continuat în tot acest timp să consume, ca și mine, s-a internat la Spitalul Obregia. Acolo a întâlnit o echipă de la Teen Challenge România, o organizaţie internaţională cu tradiţie de peste 60 de ani, care a început să activeze și în România.

La acel moment se deschisese doar centrul pentru băieţi, iar fratele meu a intrat în acest program. O lună mai târziu am putut să-l vizitez. În perioada de dependenţă, și eu, și el ne pierduserăm complet speranţa și nu credeam că vom mai putea vreodată să trăim o viaţă normală. Acum, mă uitam la el și nu doar că arăta foarte bine și-și revenise din punct de vedere fizic, dar modul în care vorbea, faptul că avea deja un scop pentru viitor, [că] vedea viaţa fără heroină, iar asta îl entuziasma, mi-a dat și mie încredere.

În anul 2009, pe 23 decembrie, cu ajutorul celor de la Teen Challenge, am ajuns într-un alt program terapeutic din Câmpina, la Asociaţia Mână Deschisă, unde am primit ajutor în procesul meu de recuperare.

După ce am terminat programul la Câmpina, m-am întors în București, am reluat studiile și mi-am regăsit pacea adevărată pe care o căutasem până atunci în iluzii distrugătoare. Mihai, soţul meu, este un om minunat, incredibil, care mă susţine în tot ce fac, care a înţeles că vreau să cresc și să mă dezvolt. Am terminat cursurile Facultăţii de Teologie Baptistă și Asistenţă Socială din București, am făcut programul de master în Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate, iar acum sunt doctorand și asistent universitar. Din anul 2015, de când Teen Challenge a deschis și primul centru de fete, House of Joy, m-am implicat cu toată pasiunea, entuziasmul și bucuria în această lucrare, organizaţie, pentru a ajuta alte fete care duc aceeași bătălie.”

Adolescenţa, perioadă la risc

        Dr. Ana Giurgiuca (foto) este președintele Asociaţiei Române de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP), care are ca obiectiv esenţial dezvoltarea și perfecţionarea activităţilor din domeniul psihiatriei și sănătăţii mintale în România. În cadrul Conferinţei Naţionale de Psihiatrie, desfășurată în perioada 7-10 iunie 2023, la București, ARPP a făcut demersurile pentru recunoașterea importanţei medicinei adicţiilor, prin desfășurarea cursului „Competenţe în medicina adicţiilor în România”, coordonat de dr. Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru specializat în acest domeniu. Această competenţă, disponibilă din toamna acestui an, prin ordinul ministrului Sănătăţii, se adresează atât specialiștilor psihiatri, cât și medicilor de familie sau altor specialităţi interesate, dat fiind caracterul profund interdisciplinar al asistenţei pacienţilor cu tulburări legate de adicţii.

Adolescenţa este perioada în care vrem să experimentăm. Cum prevenim acest tip de experiment și de adicţie?

Dependenţele apar într-un context bio-psiho-social. Încărcătura genetică, temperamentul, experienţa primilor ani de viaţă, tipul de atașament emoţional pe care îl dezvoltă în copilărie, modelele din familie, mediul în care se integrează social ca adolescent, toate acestea sunt variabile importante în decizia de consum, care poate conduce ulterior la abuz sau la dezvoltarea unei dependenţe de substanţe.

Adolescenţa este o perioadă definitorie în dezvoltarea unui adult, frumoasă și, în același timp, vulnerabilă, caracterizată de o multitudine de curiozităţi și dorinţe. Studiile raportează că persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 19 ani consumă cel mai frecvent substanţe psihoactive comparativ cu alte categorii de vârstă. Pe de altă parte, un mediu sănătos familial și social susţine și promovează alegerile bune de viaţă ale adolescentului în tranziţia lui către maturitate.

Un mediu sănătos familial și social susţine și promovează alegerile bune de viaţă ale adolescentului în tranziţia lui către maturitate.

De ce este adolescenţa o perioadă la risc pentru dezvoltarea dependenţei de droguri?

Conform studiilor de actualitate, mai mult de o treime dintre persoanele care dezvoltă o dependenţă de droguri prezintă un prim consum în jurul vârstei de 15 ani.Aceste mecanisme sunt susţinute de un substrat neuro-biologic, bine cunoscut, al dopaminei și al sistemului de învăţare-recompensă, cu rol în ierarhizarea și definirea unor valori personale sănătoase. În contextul prezenţei substanţelor psihoactive, traseul cerebral se scurtcircuitează și astfel putem vorbi despre apariţia unei tulburări psihice a dependenţei legate de consumul de substanţe. Creierul are, în schimb, neuroplasticitate, ceea ce înseamnă capacitatea de refacere a acestor circuite neuronale, mecanism prin care se pot obţine abstinenţa și recuperarea persoanelor cu dependenţă.

Care este rolul psihiatrului în tratamentul dependenţei?

Tratamentul dependenţelor include farmacoterapie, psihoterapie și sprijin social. Ţinând cont de acest lucru, este nevoie de o echipă multidisciplinară pentru a le oferi asistenţă pacienţilor cu tulburări legate de consumul de substanţe. Psihiatrul este persoana responsabilă cu formularea și gestionarea unui plan terapeutic. Din păcate, în România, suntem abia la începutul drumului în oferirea acestui tip de servicii integrate pentru tratamentul dependenţelor și acest aspect se reflectă direct asupra calităţii vieţii pacienţilor și a societăţii în general. 

Element esenţial

Cum se poate face prevenţie în adicţii?

Prevenţia este un aspect esenţial în abordarea dependenţei. Deși nu există o metodă sigură pentru a preveni în totalitate dependenţa, subliniez importanţa unor strategii și abordări care pot reduce riscul și pot promova comportamente mai sănătoase.

• Educaţie și conștientizare: programele de educaţie ar trebui să vizeze diferite grupe de vârstă și să ofere informaţii despre pericolele abuzului de substanţe, semnele dependenţei și resursele disponibile pentru ajutor.
• Intervenţia timpurie: identificarea și abordarea timpurie a factorilor de risc pot contribui la prevenirea dependenţei: istoricul familial, problemele de sănătate mintală, traumele, presiunea colegilor și abilităţile slabe de a face faţă problemelor.
• Consolidarea rezilienţei și a abilităţilor de a face faţă: învăţarea strategiilor eficiente de adaptare, abilităţi de rezolvare a problemelor și tehnici de gestionare a stresului pot spori capacitatea individuală de a face faţă provocărilor vieţii în mod sănătos.
• Parenting sănătos și sprijin familial: oferirea de sprijin emoţional, stabilirea unor așteptări clare și promovarea unei comunicări deschise pot ajuta copiii să dezvolte o stimă de sine sănătoasă și să facă alegeri mai bune.
• Sprijin din partea colegilor și sprijin social: încurajarea unor relaţii pozitive între colegi și promovarea unei reţele sociale de susţinere.
• Accesul la tratament și sprijin: este esenţial să se asigure accesul la opţiuni de tratament accesibile, bazate pe dovezi și la servicii de sprijin.

Lupta pe care trebuie să o ducă un tânăr cu tulburarea de consum de substanţe este foarte dificilă, pentru că aceasta se poartă pe terenul anevoios și inechitabil al unei chimii cerebrale modificate artificial prin consumul de droguri. (Dr. Ana Giurgiuca)

Centre la care se poate apela gratuit:

• Agenţia Naţională Antidrog (centre în toate judeţele României)
• Centrul de Evaluare şi Tratament a Toxicodependenţilor pentru Tineri „Sf. Stelian”
• Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” (în caz de supradoză)
• Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca – secţia de toxicologie (în caz de supradoză)
• Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”
• Laboratorul de Sănătate Mintală, București
• Centrul de Asistenţă Integrată în Adicţii „Pericle”, București

Centre la care se poate apela cu plată:

• Asociaţia Română Anti-SIDA, ARAS, București
• Clinica de psihiatrie şi psihoterapie Color Mind, București
• ANIT România - Centrul de asistenţă şi tratament în adicţii, București
• Centru de rezidenţă Teen Challenge România
• Centrul de băieţi Grădiștea, Ilfov
• Centrul de fete House of Joy, Ilfov