Tinerii și adolescenţii au fost extrem de afectaţi de restricţiile impuse de pandemie. Un lucru îngrijorător îl constituie creșterea dependenţei de calculator și de alte dispozitive tehnologice.
Tinerii și adolescenţii au fost extrem de afectaţi de restricţiile impuse în contextul pandemiei de COVID-19. Un lucru îngrijorător îl constituie creșterea dependenţei de calculator și de alte dispozitive tehnologice noi, după cum a explicat prof. dr. Viorel Lupu, în interviul pe care ni l-a acordat.
Viorel Lupu este medic primar psihiatrie pediatrică, profesor la UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca și șef al Clinicii de Psihiatrie Pediatrică cu compartiment de Toxicomanii/Spitalul Clinic de Urgenţă
pentru Copii. Este președinte al Romanian Association for
the Study of Gambling (Asociaţia Română pentru Studiul Jocurilor de Noroc).
Ce impact a avut pandemia asupra pacientului psihiatric pediatric?
Pandemia a generat o adevărată furtună în vieţile copiilor și ale adolescenţilor, în cele ale adulţilor și ale persoanelor vârstnice, nu în ultimul rând. Mai întâi, prin faptul că a demontat foarte multe stereotipuri existente până anul trecut.
Am ajuns să nu mai putem socializa, izolarea fiind obligatorie în primele trei luni, dar nici stările de alertă nu au adus multe îmbunătăţiri în această direcţie.
Apoi, online-ul a devenit un mod de viaţă. Părinţii nu au mai avut timpul fizic necesar pentru a se ocupa de copii, fiind obligaţi să-și continue munca de acasă.
Copiii nu-și puteau întâlni prietenii, colegii de școală. Așa că singura preocupare a lor a devenit statul în faţa ecranului de calculator, a celui de la telefonul mobil, tablete, televizor.
Din cauza limitărilor sociale, izolarea a dus la modificări ale activităţii sistemului nervos. S-au creat dependenţe serioase, care au adus în serviciile noastre cazuri peste cazuri de copii și adolescenţi cu patologii din cele mai diverse, nu numai psihice.
În pandemie a crescut numărul copiilor cu tulburări psihice?
Da! Să ne gândim la copiii cu ADHD, care sunt de felul lor energici. Să ne gândim apoi la cei cu tulburări de spectru autist, care sunt obligaţi prin natura bolii să urmeze tratamente și programe de recuperare regulate, fără pauze. Or, fiind interdicţii de ieșire în oraș, de unde tratamente, de unde programe de recuperări de profil?
Pauzele i-au afectat profund, iar ele nu se mai pot recupera niciodată. Au fost și acele reglementări care nu ne-au dat voie să internăm decât urgenţele majore.
Drept urmare, s-au produs mutaţii serioase și la copiii și adolescenţii non clinici, și la cei clinici psihici. Mai ales în cazul acestora din urmă, a crescut foarte mult nivelul de stres, ceea ce i-a afectat, ei fiind oricum vulnerabili din start.
Ce alte modificări de comportament aţi observat?
S-au redus și mijloacele de coping, de adaptare, de rezilienţă, apărând probleme și la copii, și la părinţi. Stresul părinţilor se transmite și la copii, inclusiv la sugari. Psihicul copilului și al părinţilor formează un sistem de oglinzi care se reflectă unele în altele.
Anxietatea se transmite și genetic, dar și prin modelare. Anxietatea și depresia au dus la dependenţe noi, de cumpărături online, de consum de dulciuri, de fumat și consum de băuturi alcoolice, consum de substanţe psihoactive.
Dacă le asociem acestora lipsa de mișcare, ajungem la obezitate morbidă la copii și adolescenţi, în creștere alarmantă în acest an pandemic.
Ce cazuri aţi avut în această perioadă?
Am avut tentative de suicid după vârsta de 14 ani. Prevalenţa suicidului crește exponenţial după această vârstă – între 12 și 16 ori! Încă o dată se demonstrează că perioada adolescenţei este cea mai critică,
amplificată și de COVID-19. S-au creat toate condiţiile pentru decompensarea celor vulnerabili.
Este adevărat că s-a și revenit, cât de cât, la un grad de asistare mai apropiată de ce a fost înainte, riscul era ca pacienţi psihici clinici să nu primească niciun ajutor. În această situaţie, telemedicina a fost în ajutorul nostru.
Sunt persoane care locuiesc în zone în care se ajunge greu, din care lipsesc medici, terapeuţi, asistenţi medicali. Am avut reușite în această direcţie, asta este important.
Cât de greu este să lucrezi cu copiii și tinerii afectaţi psihic?
Depinde, de la caz la caz. Să nu uităm că în cazul pacienţilor pediatri psihici sunt prezenţi și părinţii. Dacă nu intervenim asupra părinţilor, nu am făcut absolut nimic. În tratamentul copiilor, rolul părinţilor devine hotărâtor.
Există două motive pentru care părinţii întrerup tratamentul unui copil. Dacă acesta se simte bine, părinţii decid singuri întreruperea tratamentului, ceea ce este din start greșit. Dacă tratamentul nu dă rezultate, tot părinţii aleg să-l întrerupă! Noi nu putem aborda copilul fără acordul părinţilor.
Familia are un rol decisiv în tratamentul copilului, în formarea lui, începând cu vârstele cele mai mici. La vârstele mari, elementul formativ este dat de școală și de anturaj. Caz în care părinţii trebuie să acorde atenţie anturajului copilului.
Toate iniţierile, în consumul de droguri, în fumat, în consumul de băuturi alcoolice, în cel al substanţelor psihoactive, jocurile video, jocurile de noroc, filmele pentru adulţi, toate pornesc în anturaj.
Ce este derutant pentru copii, pentru adolescenţi?
Să luăm consumul de etnobotanice. Problema s-a pus în felul următor: dacă este legal consumul, atunci înseamnă că nu este periculos. Dacă nu-i periculos, înseamnă că se poate consuma! Este o foarte mare eroare de interpretare, consecinţele fiind extrem de grave. Clinica este plină cu pacienţi dependenţi de etnobotanice.
Au intervenit, cum v-am spus, restricţiile referitoare la păstrarea distanţei, echiparea corespunzătoare, măsurile cunoscute. Nu putem interna într-un salon mai mulţi pacienţi, până nu ne dăm seama dacă sunt sau nu pozitivi în urma testului C19.
Care este sursa conflictelor părinte-copil?
Nu întotdeauna ce gândește adultul gândește și copilul. Părintele se gândește la evoluţia școlară a acestuia, prin note și premii, se gândește că trebuie să aibă un copil care-l ascultă cu sfinţenie, că trebuie să aibă prieteni de calitate – deziderate greu de atins.
Copilul gândește pe dos. Prietenii sunt cei mai importanţi, pe locul doi e familia, iar pe locul trei școala. De aici apar și conflictele. Copiii au impresia că au numai drepturi.
Părintele trebuie să-și trateze copilul ca pe un partener egal în discuţii, calea dialogului având importanţa ei în relaţia părinte-copil. Aplicăm acest lucru în psihologia comportamentală și cognitiv comportamentală.
Pacienţii psihiatrici consumă alcool?
Avem cazuri, din păcate. Foarte des se asociază dependenţa de alcool cu dependenţa de jocurile online, de fumat, de sex neprotejat – comportamente la risc. Am avut cazuri în care s-a folosit și drogul violului împreună cu alcoolul, altă combinaţie periculoasă.
Cât privește etnobotanicele, tinerii au în mână Cutia Pandorei. Odată deschisă, le este greu să dea înapoi. Iată de ce consider că un curs școlar medical se impune de la sine.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe