Newsflash
Ars Medici

Canabisul și bolile hematologice

de Dr. Radu GOLOGAN - sept. 2 2022
Canabisul  și bolile hematologice

Un interes tot mai mare se manifestă la nivel global pentru canabisul medicinal, pentru legalizarea utilizării sale controlate în terapia unor afecţiuni și situaţii clinice.

Numele de canabis sau marijuana grupează o serie de produși chimici naturali sau sintetici care aparţin grupei largi și heterogene de substanţe psihoactive sau psihotrope. Acestea sunt definite ca substanţe care afectează activitatea cerebrală, producând modificări ale dispoziţiei, ale aptitudinilor cognitiv-senzoriale și conștientizării, ale sentimentelor, emoţiilor și comportamentului.

Folosite de om din cele mai vechi timpuri, substanţele psihotrope au fost și sunt utilizate în trei scopuri principale: recreaţional (denumite în limbajul curent „droguri”), medical și ritual-șamanic.

Fără a intra în complexitatea domeniului, amplu, intens disputat și incomplet elucidat, prezentarea câtorva date privind varianta medicinală a canabisului, adică cea folosită ca medicament, poate fi utilă în condiţiile în care consumul acesteia este în continuă creștere în lume, iar medicii, inclusiv hematologii, se pot confrunta cu diverse aspecte socio-terapeutice. Se estimează că 24% dintre pacienţii cu cancer din SUA consumă zilnic canabis, iar 40%, intermitent.

Cu toate că nu se referă la compuși identici, termenii canabis și marijuana – C(M) – sunt utilizaţi interschimbabil în literatura medicală și de către publicul larg. De aceea vor fi folosiţi împreună și în materialul de faţă.

Utilizarea în medicină

Utilizarea C(M) ca medicament în medicina occidentală datează de peste 150 de ani, produsul fiind înscris în Farmacopeea SUA în 1851 ca analgezic, hipnotic și anticonvulsivant. A fost însă eliminat începând cu ediţia din 1999 de Asociaţia Medicală Americană, din cauza creșterii utilizării sale ilicite.

Interesul pentru o utilizare medicală potenţială a fost revitalizat în urma descoperirii în anii 2000 a sistemului canabinoid din creierul uman, cu perspectiva utilizării în tratarea durerii cronice și a unor boli neurologice precum scleroza multiplă și epilepsia.

În ultima perioadă s-a manifestat un interes crescând la nivel global pentru C(M) medicinal, îndeosebi datorită demersurilor comunităţilor de pacienţi, la care s-au asociat și cele ale cercetătorilor, pentru legalizarea utilizării controlate a acestor compuși în terapia unor afecţiuni și situaţii clinice. Ca urmare, în SUA, folosirea C(M) medicinal, legalizată iniţial în 1985, în California, este în prezent aprobată în 37 de state, patru teritorii și în districtul Columbia, cu diferenţe legislative de la un stat la altul.

Și în Europa a fost aprobat pentru comercializare și utilizare de un număr crescând de state (circa 20 în prezent), sub diverse forme de legalizare (figura).

Ilustrare aproximativa a legalizarii C(M) medicinal în Europa. Reprodus din (3).
Ilustrare a legalizării C(M) medicinal în Europa. Reprodus din (3)

 

Deși figurează pe unele hărţi, România nu se află printre aceste ţări decât cu utilizare în preparate de uz cosmetic. Totuși, un proiect de lege având ca obiect legalizarea C(M) medicinal iniţiat în 2019 și aprobat de Senat se află în curs de aprobare finală la Camera Deputaţilor.

Validarea prin studii clinice și aprobare

De menţionat că prin Rezoluţia 2018/2775 din 13.02.2019, Parlamentul European a stabilit distincţia dintre „canabisul medicinal” și „medicamentele bazate pe canabis”, doar cele din urmă fiind acceptate, datorită validării prin trialuri clinice și evaluării de către autorităţi de reglementare competente.

Agenţia Europeană pentru Medicamente a aprobat până în prezent patru compuși de tip canabinoid, extrași din Cannabis Sativa sau sintetici, pentru utilizare medicinală:

– dronabinol, în 2010, pentru anorexia din SIDA și pentru greţurile și vărsăturile asociate cu chimioterapia
citostatică;
– nabilone, în 2011, pentru greţuri și vărsături asociate cu chimioterapia citostatică;
– cannabidiol (CBD) și delta-9-tetrahydrocannabinol (THC) - nabiximol, în 2014, pentru spasticitatea din scleroza multiplă, dar și pentru durerea cronică;
– cannabidiol, în 2019, pentru epilepsia severă a copilului.

Aceste aprobări sunt însă considerate insuficiente de pacienţi, astfel încât disputele între ei și autorităţile abilitate continuă în multe ţări. Cei care se opun, temporar, legalizării consumului extins al C(M) medicinal invocă riscurile legate de consumul scăpat de sub control, cu consecinţele sale nefaste din punct de vedere psihosocial, și insuficienţa informaţiilor medico-știinţifice privind eficacitatea terapeutică (grevată de subiectivism), efectele adverse ale administrării pe termen lung, precum și interacţiunile medicamentoase.

Cei care susţin legalizarea invocă necesitatea întreruperii unui cerc vicios: acesta întreţine utilizarea ilicită a unor preparate necontrolate din punct de vedere calitativ și/sau cantitativ costisitoare și, totodată, împiedică obţinerea de date pertinente privind acţiunea terapeutică și efectele adverse prin studii și trialuri clinice.

De menţionat că substanţele psihotrope medicinale aprobate pentru comercializare precum C(M) se administrează la recomandarea și cu prescripţia medicilor abilitaţi, iar utilizarea și distribuţia lor în practica medicală sunt bine reglementate în întreaga lume, fiecare stat având libertatea unor reguli proprii atât din punct de vedere farmaceutic, cât și
juridic. Administrarea C(M) medicinal prin fumat sau inhalare este formal interzisă ca urmare a eliberării unor cantităţi mari, necontrolate, de delta-9-tetrahydrocannabinol (THC) cu puternic efect euforizant și riscului de favorizare a cancerului bronho­pulmonar.

Influenţe asupra organismului

Dintre cei peste 100 de canabinoizi evidenţiaţi, mai bine studiaţi sunt delta-9-tetrahydrocannabinol (THC) și cannabidiol (CBD), aceștia fiind și cei care se află, în diverse proporţii, în compoziţia medicamentelor de acest tip aprobate.

Indicaţia lor terapeutică, cât și eficienţa depind în mare măsură de proporţia dintre acești canabinoizi și de cantitatea lor în preparatele administrate (de exemplu, THC este puternic euforizant, iar CBD, nu). Activitatea biologică a canabinoizilor este mediată prin modularea sistemului endocanabinoid situat la nivelul sistemului nervos central și periferic, dar și a sistemului imunologic, și este asigurată de neurotransmiţători și receptori specifici.

Pe aceste căi, canabinoizii influenţează o serie de procese fiziologice, apetitul, somnul, metabolismul energetic, fertilitatea, termoreglarea, exerciţiul fizic, memoria, dar și fiziopatologice, precum anxietatea, analgezia și răspunsul la stres. Totodată, poate influenţa sistemul imun atât umoral, cât și celular, reducând activitatea acestuia (efect
imunosupresor).

Utilizarea în bolile de sânge

a) Hemato-oncologie

C(M) medicinal bazat în special pe THC este utilizat în hemato-oncologie pentru combaterea greţurilor și vărsăturilor clasice asociate tratamentului antineoplazic, necontrolate de alte antiemetice. De asemenea, este utilizat pentru ameliorarea simptomatologiei legate de boală și/sau de tratamente la pacienţii aflaţi în stadii avansate ale bolii, în scop paliativ, ca adjuvant al altor medicaţii.

Îl recomandă pentru această ultimă utilizare efectele sale de creștere a apetitului, de reducere a durerilor cronice și anxietăţii și de ameliorare a dispoziţiei și a calităţii somnului. Nu există dovezi privind o acţiune antineoplazică a tratamentului cu C(M), acesta neînlocuind tratamentele specifice, care trebuie continuate conform indicaţiilor medicale.

Trebuie menţionat însă că nu este recomandată utilizarea C(M) la pacienţii trataţi cu inhibitori ai punctelor de control (utilizaţi în limfomul Hodgkin rezistent, de exemplu), din cauza reducerii eficienţei terapeutice a acestora, consecinţă a acţiunii imunosupresoare asupra limfocitelor T efectoare antitumorale.

b) Boala grefă-contra-gazdă

O complicaţie imunologică redutabilă a alo-transplantului medular, boala grefă-contra-gazdă (BGCG) este responsabilă de o ridicată morbiditate și mortalitate, care nu beneficiază de un tratament satisfăcător. Observaţii izolate, dar și trialuri în curs recomandă C(M) pe bază de CBD ca un real remediu atât în prevenirea, cât și în tratarea BGCG acută și cronică refractară la alte tratamente, inclusiv la cele mai recente.

c) Siclemie

Tratamentul standard al crizelor dureroase vaso-ocluzive din siclemie include medicaţia opioidă, cu consecinţele sale redutabile după utilizarea pe termen lung. Cel puţin 40% dintre pacienţii cu siclemie din SUA folosesc opioide în tratamentul durerii acute, deși accesul la această medicaţie a devenit tot mai dificil odată cu res­tricţiile impuse recent de autorităţi pentru combaterea epidemiei de opioide din această ţară.

C(M) poate constitui, conform rezultatelor mai multor studii randomizate și a Raportului Academiei Naţionale de Știinţe Medicale din SUA din 2017, o alternativă reală la tratamentul opioid al durerii, fără efectele adverse ale acestuia. Mai frecvent, poate reprezenta o medicaţie adjuvantă, permiţând reducerea dozelor de opioid.

Totodată, se constată reducerea anxietăţii și depresiei, ameliorarea somnului și a apetitului. Efectul benefic al C(M) în siclemie s-ar datora atât acţiunii sale analgezice, cât și celei antiinflamatorii. Sunt în continuare necesare studii ample, bine planificate și controlate pentru stabilirea metodologiei de utilizare în practica clinică a C(M) și pentru realizarea de preparate canabinoide standardizate în siclemie.

Citiți și: Un sfert dintre pacienţii oncologici utilizează canabis


Notă autor:

Bibliografie
1. ***American Cancer Society: cancer. org 1.800.227.2345, last revised 2020
2. Macari D.M. et al. Medical Cannabis in Cancer Patients. A Survey of a Community Hematology Oncology Population. Am J Clin Oncol 2020;43:636
3. Kohut P. Navigating the European Market for Medical Cannabis. Pharmaceutical Executive, 01.2021
4. Curtis S. A. et al. Medical marijuana certification for patients with sickle cell disease: a report of a single center experience. Blood Adv 2020,4(16):3814
5. Sinha C.B. et al. Management of Chronic Pain in Adults Living With Sickle Cell Disease in the Era of the Opioid Epidemic. A Qualitative Study. JAMA Network Open. 2019;2(5):e194410
6. Roberts J.D. et al. Marijuana use in adults living with Sickle Cell Disease. Cannabis and Cannabinoid Research 2018, DOI: 10.1089/can.2018.0001
7. Abrams D.I. et al. Effect of Inhaled Cannabis for Pain in Adults With Sickle Cell Disease A Randomized Clinical Trial. JAMA Network Open. 2020;3(7):e2010874
8. Abrams D.I. The therapeutic effects of Cannabis and cannabinoids: An update from the
National Academies of Sciences, Engineering and Medicine report. European Journal of Internal Medicine 2018,49:7–11
9. Segura L.E. et al. Association of US Medical Marijuana Laws With Nonmedical Prescription Opioid Use and Prescription Opioid Use Disorder. JAMA Netw Open 2019;2(7):e197216.
10. Teshima T. Learning to mellow out GVHD. Blood 2021, 137(9):1142
11. Shore T.B. et al. A Case Report of the benefit of Cannabidiol (Cannabidiol (CBD)-predominant Medical Cannabis Preparation) in the management of refractory skin graft vs host disease (GVHD). Blood 2019,134,suppl 1,5687

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe