Newsflash
OPINII

Bine către Grozav

Bine către Grozav

Un copil plânge și tremură, este speriat de perspectiva intrării în operaţie și cumva de neconsolat de părinte. O asistentă vine și îi spune că este un copil curajos, un erou și că nu o să-l doară. Pare că asta l-a liniștit.

        Un adolescent proaspăt acceptat pe o secţie de spital, fără părinţi care să-i stea alături, plânge și spune că vrea să meargă acasă. O asistentă intră și îi explică de ce trebuie să rămână internat și ce urmează să se întâmple până când va fi externat. Copilul nu pare să fi răspuns la aceste informaţii, a devenit chiar mai speriat. A doua zi însă, după mai multe interacţiuni, era deja liniștit și chiar un pic fericit.

        O asistentă îi administrează pe cateter tratamentul unui copil. Își ia niște măsuri de precauţie ca experienţa să nu fie traumatizantă pentru micuţ. La un moment dat îl întreabă dacă pișcă și i se răspunde că nu.

        Totul este bine. Pare să fie un loc plin de compasiune unde mi-aș duce cu încredere copilul în caz că destinul ne-ar forţa mâna. Este însă grozav? Ei bine, nu!

        În primul caz plânsul ar putea trăda și o anume durere, care merită tratată separat (de exemplu, le poate furniza informaţii importante medicilor care urmează să facă intervenţia) și care poate amplifica în spirală anxietăţile copilului. Faptul că îl îmbărbătezi ar putea ajuta, dar are și șanse bunișoare de a nu avea efectul scontat. Iar un copil anxios este mai greu de administrat înainte, în timpul și după operaţie. Chiar dacă asta poate că nu este deloc problema asistentei. Poate că grozav ar fi fost să fi aflat care sunt temerile reale ale copilului și să le fi discutat personalizat pe acestea. Ar fi aflat și potenţiale informaţii esenţiale și ar fi putut fi mai eficient în liniștirea copilului.

        În cel de-al doilea caz, eforturile de a afla ce anume îl neliniștește pe copil ar putea fi mai eficiente. Un adolescent are griji mărunte, altele decât ni le imaginăm noi, adulţii. Frecvent, acestea pot fi administrate relativ ușor. În plus, crește încrederea că are pe cineva de partea sa. Ar fi putut să întrebe ce-l îngrijorează cel mai tare și să lucreze în a elimina unele dintre temeri, să îi explice, pe înţelesul lui, importanţa de a rămâne internat, ce se va întâmpla atât de bine dacă va rămâne. Și să-i spună că este de partea lui și că poate oricând să îi solicite ajutorul. Fiind singur acolo, are nevoie de o așa ofertă.

        În cea de-a treia situaţie, ar fi fost important să îi spună pentru ce face tratamentul, ce se va întâmpla bine din perspectiva de copil în urma acestui tratament; în cazul respectiv era un antibiotic și paracetamol. Să descrie ce urmează să facă etapă cu etapă. Să nu îi creeze așteptări că ar putea durea sau pișca, ci doar să îi spună că va face totul de o asemenea manieră încât să-i fie ușor copilului. În felul acesta ar putea crea așteptarea de a nu simţi mai nimic.

       „Bine” funcţionează de cele mai multe ori. „Grozav” – aproape de fiecare dată. Și asta chiar merită. Nu ia nimic în plus, iar sentimentul de reușită, de control asupra unor situaţii mai puţin dorite este măgulitor atât personal, cât și profesional.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe