Despre inteligența artificială (IA) se vorbește și se scriu foarte multe lucruri. Dacă îi cerem să scrie despre ea însăși, o va face destul de bine! Am citit declarații ciudate, cum ar fi aceea că „sistemul medical are nevoie de IA precum fotbalistul de minge”. Fără minge nu există fotbal. Oare nu a existat medicină și sistem medical până la apariția IA?

Inteligența artificială oferă răspunsuri pe baza unor colecții de date semnificative deținute. Cineva încarcă acele date și altcineva primește informații pe baza „cunoștințelor” dobândite de sistem. Este o cerere și este o ofertă. Adică, avem comerț. Internetul nu este impersonal, el este un bun deținut de un proprietar. Accesarea este gratuită, dar este și contra cost. IA nu este o persoană, cu toate că observăm o tendință de antropomorfizare, de umanizare a sa. IA nu există în sine, ca aerul, ca apa sau altceva; este doar o creație umană care ne entuziasmează și care este utilizată într-un context legislativ extrem de neclar.

Inteligența artificială este în plină dezvoltare și expansiune. În prezent, ea este în faza de învățare, de creștere rapidă a bazelor și a volumului de date și constatăm că învață foarte repede. Dacă ea învață, și avem și umanizarea ei, mă întreb unde o putem încadra acum. Este la nivel de învățământ primar, este la gimnaziu sau poate la liceu? La facultate nu este sigur, pentru că este doar la începutul învățării! La ce nivel de cunoștințe și potențial va ajunge? În prezent, este semnalată posibilitatea IA de a trece cu bine peste bariera „nu sunt robot”.

Între entuziasm și optimism temperat

În medicină, inteligența artificială și-a dovedit clar utilitatea. Niciun medic, oricâtă experiență și orice vârstă ar avea, nu poate acumula experiența exprimată în baza de date a IA. Chirurgia robotică bazată pe inteligență artificială face progrese rapide. Tinerii medici care au copilărit și s-au format în umbra internetului sunt entuziasmați și foarte optimiști în ceea ce privește viitorul IA în practica medicală. 

Medicii mai în vârstă apreciază aportul benefic al IA, dar au un optimism temperat. Jensen Huang, CEO al NVIDIA (compania cu cea mai mare cotație valorică din lume), declara că IA va genera în 5 ani mai mulți milionari decât a creat internetul în 20 de ani. Da, IA este comerț și în joc sunt mulți bani și vor fi tot mai mulți.

Când solicităm informații inteligenței artificiale nu avem nicio siguranță cu privire la gestionarea datelor noastre personale. Nici în ceea ce privește confidențialitatea. Dacă Legea nr. 53 din 2003 privind drepturile pacienților are prevederi multe și clare pentru reglementarea păstrării confidențialității, IA nu știe nimic despre asta. Secretul profesional nu este garantat. 

Va putea IA să înlocuiască medicul?

Nu putem concepe o practică medicală fără empatie. Ca pacienți avem nevoie de empatie la fel de mult ca de competența profesională a medicului. IA nu are nicio empatie, nu se solidarizează cu noi în suferința bolii. Oare acest sistem al inteligenței artificiale va putea ajunge vreodată să fie medicul meu personal, medicul meu de familie?

Inteligența artificială ne oferă răspunsuri „inteligente”, bine documentate. Dar, oare inteligența artificială poate greși? În medicină, unele greșeli sunt fatale. Avem vreo garanție că IA are întotdeauna dreptate? Doar Dumnezeu este fără greșeală. Sau era singurul fără greșeală până acum? Medicul răspunde civil și penal pentru malpraxis. IA nu este inclusă în astfel de răspunderi.

Schimbări mai rapide decât capacitatea de reacție

Viteza cu care inteligența artificială vine peste noi depășește cu mult capacitatea noastră de reacție. Învățământul medical, formarea profesională a viitorilor medici trebuie să-i pregătească pe viitorii profesioniști din sănătate. În prezent, nu avem așa ceva la nivelul care s-ar cere. Profesioniștii care lucrează deja se adaptează din mers, dar nimeni nu știe cum o fac. Gestionarea incorectă a inteligenței artificiale în medicină este riscantă. Pacienții aveau până acum pe „dr. Google” și de acum îl au și pe „dr. IA”.

Inteligența artificială este un bun câștigat prin progresul cunoașterii. Vom ști să gestionăm în folosul nostru, pe termen lung, acest cadou pe care ni l-am făcut? Să nu fie un cal troian și să nu aibă soarta cunoașterii privind puterea atomilor. Un asemenea instrument de lucru de masă poate fi foarte ușor și oricând transformat într-o armă. Vom ști să ne păzim de acest risc?