Etapizarea programului de lucru întocmit va da succesiunea desfășurării tipului de efort, în funcţie de parametrii acestuia și de obiectivele urmărite pentru fiecare etapă în parte. Pentru o aplicare eficientă se vor evidenţia trei etape de lucru.

Etapa 1: acomodare

Prima este etapa de acomodare a pacientului obez cu efortul fizic. Ca durată, această etapă va fi cuprinsă între 1-2 săptămâni și 5-6 săptămâni. Este important să se înceapă cu lucrul musculaturii cu volum mare, deoarece aceasta are un consum substanţial de energie în timpul acţiunilor motrice și, implicit, un consum ridicat de calorii.  Pentru partea superioară a corpului se vor efectua exerciţii active, dar fără rezistenţă externă, în serii și repetări adaptate tipologiei pacientului. 

În schimb, pentru musculatura membrelor inferioare se recomandă mersul, în primă fază, care se va realiza în aer liber, pe distanţe mici și trasee accesibile, fără pantă. La interior, acest lucru se poate face pe covorul rulant (banda de alergare), cu o dozare specifică, adaptată unui începător. Până spre finalul acestei etape de lucru, se vor mări durata și viteza de execuţie a exerciţiilor. Condiţia este ca acestea să nu se mărească simultan, ci alternativ.

Etapa 2: intensificare

Această etapă cuprinde programe cu o solicitare superioară a musculaturii, fapt ce va contribui semnificativ la tonifiere și la arderea surplusului de ţesut adipos. În această etapă se vor aplica exerciţii cu rezistenţă externă pentru toate grupele musculare. Rezistenţa va fi generată în funcţie de disponibilitatea bazei materiale și va consta în: forţa generată de membrele kinetoterapeutului, forţe generate de benzi elastice, resorturi, instalaţii de scripeţi, gantere, săculeţi cu nisip etc. Contracţiile musculare vor fi efectuate în regim concentric, excentric. Contracţiile de tip izometric vor fi aplicate de kinetoterapeut doar la persoanele fără probleme cardiace, deoarece este știut că acest tip de contracţii cresc activitatea ventriculului stâng peste limitele normale.

Pentru membrele inferioare se vor implementa și perioade de alergare, ce vor reprezenta 30-40% din timpul alocat antrenamentului. Acestea vor debuta cu câteva zeci de metri, urmate de mers, care va asigura revenirea organismului după efort. Distanţele vor fi stabilite în funcţie de vârsta și sexul pacientului, dar și de manifestările de după încheierea unui antrenament. Tot în această perioadă se pot introduce diferite programe de lucru care să conţină trasee specifice. Acestea pot include elemente precum: sărituri de diferite tipuri, depășirea anumitor obstacole, trecerea printre jaloane, flotări, abdomene, putând fi combinate cu alergări de viteză etc.

Toate aceste tipuri de acţiuni și activităţi motrice fac ca musculatura solicitată să execute așa-zisele contracţii pliometrice. Eficienţa acestora este datorată faptului că sunt construite din trei faze: faza de execuţie excentrică, un scurt moment de contracţie izometrică și o fază de contracţie concentrică. Astfel, se crește consumul caloriilor, ceea ce duce la arderea totală a surplusului nedorit de grăsimi prezente la nivelul corpului.

Etapa 3: menţinere a rezultatelor

Este etapa de menţinere a rezultatelor obţinute în etapele precedente, iar aici putem spune că pacientul și-a îmbunătăţit parametrii efortului fizic: durata, intensitatea și frecvenţa. În funcţie de experienţele și dorinţele individuale, pacientul va începe să practice sporturi cum ar fi: atletism, schi, gimnastică de diferite tipuri, culturism, arte marţiale sau orice alt joc sportiv care să corespundă menţinerii cerinţelor parametrilor efortului fizic. 

Important este ca pacientul care a depășit momentul critic și a reușit să devină o persoană normoponderală să nu revină la sedentarism. Abia din acel moment vom putea spune că misiunea noastră, a  kinetoterapeuţilor și a întregii echipe, a fost dusă la bun sfârșit.
 

Bibliografie:
Dorina Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, editura Universităţii din Oradea 2002
Teoria Educaţiei fizice și sportului ca disciplină știinţifică