În Marea Britanie, ultima modă în pregătirea şi condimentarea mâncărurilor ar fi o pastă cu un altfel de gust, numit umami, care în japoneză înseamnă delicios, savuros. Chiar şi în Nürnberg, la Turnul Simţurilor, ar fi acest al cincilea gust. Informaţiile respective le-am găsit în numărul 5 al revistei Viaţă+Sănătate, din care, lunar, vă prezentăm câteva subiecte, lăsându-vă totuşi dv., cititorilor, bucuria de a descoperi dacă sunt şi altele ce vă pot stârni interesul. Articolul respectiv este semnat de dl dr. Cezar Grosar, fiind inserat la rubrica Medicii noştri răspund. „Mişcarea şi capacitatea de apărare a organismului“ este un articol despre beneficiile pe care ni le aduc exerciţiile fizice. (...)

   Recent, s-a desfăşurat, la Madrid, sesiunea Cosiliului ofiţerilor dentari* din Europa. Au fost prezenţi reprezentanţi ai 25 de ţări europene, printre care şi România. Alături de cei ce reprezentau colegiile dentare au mai participat reprezentanţi ai ministerelor sănătăţii din câteva ţări, precum şi firme distribuitoare de produse stomatologice şi de profilaxie. (...)

   În urmă cu şapte ani, mai precis în noiembrie 2003, sub titlul „Medicină în limba română“, prezentam o familie de tineri mongoli care au învăţat medicina în limba acestui pământ şi aveau să o şi practice pentru o vreme aici. Mai mult decât statutul de ucenici ai lui Esculap, cei doi onorează şi rolul de ambasadori ai culturii poporului lor. Sarantuya Gayabazar sau „Privighetoarea din Altai“, cum am denumit-o atunci, a interpretat pentru românii iubitori de frumos, alături de cântece de pe plaiurile mioritice, balade şi cântece de dragoste ale oamenilor stepei asiatice. Soţul doctoriţei, dr. Bor Sugarjav, pregătea împreună cu un prieten român o carte despre ţara lor. (...)

    Se face uneori în viaţă, că vine o vreme când simţi că eşti împins spre o limită critică, că orizontul se închide încet-încet într-un refuz, că eşti marginalizat, că ceva te trimite în exil, undeva, oriunde, spre un alt început. Aşa am putea înţelege „mobilitatea“ invocată atât de frecvent ca o caracteristică a timpului nostru, ca explicaţie sau ca un drept al omului. Ne-am obişnuit să aflăm că din ce în ce mai mulţi români pleacă peste hotare, amintind de o vorbă a lui Dimitrie Cantemir că omul e ca porumbelul, se duce unde i se dă de mâncare. Între ei, din ce în ce mai mulţi, îngrijorător de mulţi, medici, plecaţi nu atât din motive economice pur şi simplu, cât mai ales în căutarea unor condiţii profesionale, sociale şi umane decente, departe de spectrul unei „ţări triste“ şi …fără de umor. Dr. Radu Neleeanu se simte străin în propria ţară, un „alien“ şi porneşte cu soţia şi cei doi băieţi spre zări mai binevoitoare într-o carte cu titlul provocator CU MATIZU’ ÎN FRANŢA, apărută recent la Editura Sigma. (...)

   Recent, la 29 aprilie, s-au împlinit trei decenii de când Sir Alfred Hitchcock, maestrul suspansului, s-a despărţit de lumea pământeană, după o carieră cinematografică de 60 de ani, timp în care a realizat peste cincizeci de filme. Se născuse la Londra, pe 13 august 1899, în familia unui sever negustor de păsări, făcându-şi studiile la iezuiţi; apoi a urmat o şcoală de inginerie şi navigaţie, devenind proiectant şi designer de publicitate, muncă pe care a abandonat-o, fiind atras de lumea filmului. (...)

  Există o zonă în Capitală care vibrează de istorie. Şi de cultură. În spatele pieţei Universităţii, trecând de „coada calului“ în plimbare spre Strada Doamnei şi Lipscani, alături de Biserica Rusă cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, vom descoperi o plăcuţă discretă care anunţă simplu, dar grăitor: „C˘eske centrum“.

  Găzduit, ca şi omologul său într-ale economiei şi comerţului, în chiar sediul Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti, într-un bloc ce se înalţă cu distincţie, în maniera cunoscută a începutului de secol XX, pe strada Ion Ghica la nr. 11, Centrul Cultural Ceh funcţionează la noi din anul 1993. De altfel, acesta a fost anul în care a luat fiinţă şi instituţia mamă, Centrul Ceh de la Praga, ca urmare a separării fostei Cehoslovacii în două state noi: Cehia şi Slovacia. Ne aflăm în faţa unei organizaţii create de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehe, care îşi desfăşoară în prezent activitatea în 24 de filiale din 21 de ţări, răspândite

   „I don’t want to feed you my imagination – I want you to use your own“ afirma, într-un interviu din 2003, cel care se făcuse cunoscut, remarcat şi admirat de milioane de fani din întreaga lume nu doar pentru vocea sa, emblematică pentru hard rock şi heavy metal, ci şi pentru universul medieval, apoi mitico-fantastic creat de versurile sale, transpuse în muzică, în rock adevărat. Născut în 1942, în Portsmouth (NH, SUA), Ronald James Padavona avea să se afirme muzical şi să devină cunoscut tuturor ca Ronnie James Dio. Atras de muzică încă din copilărie, avea să abandoneze studiile de Farmacie începute la Universitatea din Buffalo, dedicându-se pasiunii sale pentru rock. Perioada sa de strălucire a început odată cu transformarea trupei pe care o înfiinţase, Elf, în Rainbow, în care locul central era ocupat de chitaristul Ritchie Blackmore, după despărţirea de Deep Purple. (...)

   În Sala mare „Traian Moşoiu“ din incinta Primăriei din Oradea (clădire cu o vechime de peste 100 de ani) s-au deschis vineri, 14 mai a.c., lucrările Conferinţei ştiinţifice regionale cu tema „Medicina şi siguranţa circulaţiei“. Numărul mare al invitaţilor şi implicit al participanţilor (medici, asistente, manageri de spitale) din mai multe oraşe ale ţării, prezenţa semnificativă a oficialităţilor din Bucureşti şi locale, dar înainte de toate faptul că ministrul sănătăţii, dl Cseke Atilla, nu numai că a fost prezent, ci a susţinut o expunere, care face parte din programul de reformă în Sănătate, intitulată „Principiul descentralizării unităţilor sanitare“, a dat o importanţă sporită evenimentului, ce a căpătat astfel o notă „naţională“. (...)

   Aceasta a fost tema Conferinţei cu participare internaţională, organizată recent de Societatea Româno-Germană de Obstetrică-Ginecologie (preşedinţi: acad. Ion Munteanu şi prof. dr. Thomas Rabe), sub egida Universităţii din Oradea.

   În deschidere, preşedintele şi organizatorul conferinţei, dl conf. dr. Petru Chitulea, a subliniat: „Medicina, ca parte integrantă a culturii umane, înglobează totalitatea informaţiilor, tehnicilor, dar mai ales, totalitatea ideilor şi conceptelor care au dus la nivelul de dezvoltare actual al acesteia. Progresul exploziv al Medicinii şi, implicit, al Obstetricii şi Ginecologiei din ultimii 150 de ani, s-a datorat unor descoperiri fundamentale, progresului tehnic şi logistic, dar, mai ales, apariţiei unor concepte şi abordări noi. Dacă, de cele mai multe ori, aparate, medicamente sau materiale noi au fost acceptate relativ uşor în practica medicală, ideile, conceptele noi au întâmpinat o rezistenţă demnă de o cauză mai bună, din partea corpului medical. Iată de ce discutarea şi dezbaterea acestora, de către specialiştii din domeniu, reprezintă un aport necesar şi important la progresul specialităţii noastre“. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

   Exprimarea exactă a propriilor idei, considerată drept unică posibilitate de transmitere şi depozitare a lor în formă intactă, reprezintă una dintre nostalgiile definitorii ale gândirii umane dintotdeauna. Totodată, este unanim admis faptul că „tot ceea ce este temeinic înţeles poate fi exprimat cu claritate“. Verdictul filosofului francez temperează în cheia dimensiunii umane utopia transmisiei pure a ideilor şi conferă comunicării interumane ce se doreşte consistentă o componentă didactică (de învăţare). Axioma pare cu atât mai valabilă în cazul limbajului ştiinţific, în care tinde să fie mereu mai ferm încadrat şi cel medical. Departe de a determina încorsetarea libertăţii de gândire inerentă profesiunii medicale, conceptul modern de „medicină bazată pe dovezi“ se înscrie pe această coordonată, propunându-şi să impună rigoare raţionamentului clinic cu scopul declarat de a face posibilă uniformizarea limbajului profesional şi prin urmare făcând posibilă comunicarea coerentă. (...)