Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

   Constatăm, de multe ori, că dorinţa de a aduce perfecţiunea în viaţa noastră goneşte fericirea. Ce-i de făcut? Ne vin în ajutor Alice D. Domar şi Alice Lesch Kelly, autoarele volumului FII FERICITĂ CHIAR DACĂ NU EŞTI PERFECTĂ. Cum să te eliberezi de iluzia perfecţiunii, apărut la Editura Curtea Veche, în 2009. Prima este asistent universitar la Departamentul de Obstetrică-ginecologie şi biologia reproducerii, Colegiul Medical Harvard, coordonator al serviciilor biomentale la FIV Boston, psiholog la Centrul Medical Beth Israel Deaconess, director executiv al Centrului Domar pentru Sănătate Biomentală din Woltham, Massachusetts. A doua este scriitoare specializată în Medicină şi Psihologie. (...)

   Alex Kahn, preşedinte al Universităţii Paris Descartes, Franςois Paquis, secretar general al aceleiaşi instituţii, şi Aimé Benichou, preşedinte al Asociaţiei Pictorilor Medici Francezi, ne invită la al 43ème Salon Des Peintres Médecins, manifestare anuală, organizată, prin tradiţie, în luna iunie, deschisă tuturor medicilor-pictori din ţările membre UMEM. Menţionăm că L’Association des Peintres Médecins, prin Uniunea Mondială a Pictorilor Medici, este integrată în structura UMEM. Expoziţia, ce găzduieşte lucrări de pictură, grafică, sculptură, a avut vernisajul la 1 iunie a.c., la Universitatea Paris Descartes, şi va rămâne deschisă până la 19 iunie.

   Foşti colegi sau studenţi de la Facultatea de Medicină Dentară a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ l-au evocat drept „dascăl, mentor, model“ pe regretatul prof. dr. Krikor Pambuccian (1915–1996), eminentă personalitate a medicinii româneşti din cea de-a doua jumătate a secolului XX, artizan al Anatomiei patologice din ţara noastră. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

    Neaşteptatei oportunităţi ce ni s-a ivit în această primăvară, primăvara anului celei mai profunde crize economico-financiare din ultimele opt decenii, am înţeles să-i răspundem prin organizarea celei de-a doua Gale a săptămânalului „Viaţa medicală“. Această extraordinară oportunitate venită dinspre ROMEXPO, liderul industriei româneşti de târguri şi expoziţii, a constat din oferta de a ne găzdui Evenimentul în cadrul celei de-a XX-a ediţii ROMMEDICA. Alături de Rompharma (medicamente) şi Romoptik (aparatură şi instrumente optice), această tradiţională manifestare expoziţională dedicată sănătăţii publice şi private are loc între 26 şi 29 mai a.c., având ca grup ţintă medicii şi managerii de spitale. Am putut astfel continua ceea ce ne-am propus – la aceeaşi dată, 27 mai, dar 2009, la Ateneul Român – anume, să-i reunim anual, într-o sărbătoare, pe reprezentanţii elitei noastre profesionale, personalităţi din alte domenii, membrii formaţiunilor artistice ale confraţilor – scriitori, pictori, artişti fotografi, muzicieni –, întru neuitarea trecutului Medicinii româneşti şi exprimarea încrederii noastre în viitorul acesteia. (...)

   „S-a constatat că, din totalul cazurilor de malpraxis, doar 15% aparţin medicilor. (...) Sistemul îl face pe medic să greşească. Medic sau nu, cineva trebuie să te incite să progresezi. Pe noi ne incită bolnavii şi evoluţia patologiei. Dacă eşti silit să lucrezi contracronometru şi sub presiune, intervine aplatizarea, foarte periculoasă pentru calitatea actului medical“, afirmă dl prof. dr. Dorin Sarafoleanu, într-un interviu realizat de dr. Aurel F. Marin.

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

   – Cum a fost ediţia a XXV-a a Congresului Naţional de Chirurgie, de la Cluj-Napoca? m-a întrebat un chirurg. Nu am putut să ajung, dar abia aştept să vă citesc. Mereu aduceţi la vedere ceva inedit, ne faceţi să vedem dincolo de aparenţe.

   Mi-au venit în ajutor, imprevizibil, cele spuse de un chirurg senior, dl dr. Virgil Răzeşu, din Piatra Neamţ, invitat de onoare şi o confesiune mai veche a dlui prof. dr. Constantin Ciuce, preşedintele Congresului organizat anul acesta la Cluj-Napoca. Poate că nu era singurul răspuns, poate că nici măcar cel mai important. Deschidea însă o cale spre poveste, arătând limpede că marile izbânzi se nasc odată cu cei cărora le va fi dat să le împlinească. Şi că în spatele unei manifestări reuşite nu se află niciodată un singur om.

  Eradicarea globală a variolei (1979) a scos în evidenţă rolul esenţial al supravegherii epidemiologice, instrumentul principal al programului – „creier şi sistem nervos“ – aşa cum s-a afirmat în concluziile multor manifestări ştiinţifice şi publicaţii.

  Convingerea şi încrederea în metoda supravegherii au influenţat decizia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de adoptare, în anul 1988, a celui de-al doilea program de eradicare globală a unei boli infecţioase transmisibile: poliomielita. (...)

    În spiritul mottoului din titlul relatării, managerul Spitalului Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu“ din Oradea, dr. Marilena Crişan, relatează în textul preambulului celei de-a XXXIV-a ediţii a Cursului Naţional de Perfecţionare „Actualităţi în Pediatrie” (3–7 mai 2010), cu emoţie şi căldură, momente din istoricul coerent al Pediatriei orădene, care împlineşte 120 de ani de existenţă. Aflăm astfel că de la atestarea documentară a primei capacităţi cu paturi pentru asistenţa pediatrică din Oradea (1890), în perioada interbelică Pediatria orădeană cunoaşte un important reviriment, facilitat de dotări moderne la vremea respectivă (aparat Röntgen, microscoape etc.). Între 1 martie 1949 şi 1 iunie 1969, spitalul a funcţionat într-o clădire naţionalizată (fostul sanatoriu „Sfântul Iosif“). Acestei unităţi sanitare i se creşte progresiv capacitatea până la 210 paturi: 157 – Pediatrie, 33 – Chirurgie şi ortopedie infantilă, 20 – ftiziopediatrie, precum şi un ambulatoriu cu 10 cabinete. (...)

   Sărbătorit de Societatea Studenţilor Medicinişti cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani, Victor Babeş se adresa, în 1915, mai tinerilor săi colegi: „Să sperăm că glasul tineretului medical reprezentat la această frumoasă serbare să reuşească acolo unde n-am reuşit eu în lupta mea de 28 de ani, faţă cu ocârmuirea ţării, ca să o conving că nu politicienii, nu diletanţii arivişti reprezintă ştiinţa adevărată, că oamenii de ştiinţă nu trebuie persecutaţi şi umiliţi, ci trebuie, din contră, tot mereu încurajaţi, consultaţi şi ascultaţi, pentru ca neamul românesc să se manifeste, din ce în ce mai mult, ca un factor de înaltă cultură, pentru ca poporul românesc să se regenereze.“ (...)