Un popor sănătos e un popor care face mişcare şi urăşte mâncarea fast-food (Doina Melinte, multiplă campionă olimpică)

    Deşi adagiul binecunoscut care spune „mens sana in corpore sano“ este oarecum contrazis de bogata patologie pe care marii sportivi o dezvoltă ca urmare a „forţării“ limitelor biologiei umane şi de numărul relativ mare de decese survenite în cursul activităţilor sportive, practicarea „dozată“, individualizată, moderată şi constantă a exerciţiilor fizice rămâne o sursă sigură de sănătate. (...)

   „Ce e mult nu e bun“, cu versiunea sa „foarte binele e duşmanul binelui“, ecouri de autentică valoare ale înţelepciunii populare, îşi găsesc aplicarea clipă de clipă în toate aspectele existenţei curente a omului modern. În multe domenii ale vieţii noastre, accesibilitatea facilă (sau în mod intenţionat facilitată şi chiar încurajată) la produse şi servicii reprezintă mecanismul principal al excesului. Un experiment american bine-cunoscut prezintă o maimuţică având doi electrozi implantaţi la nivel cerebral, unul la nivelul unui centru al foamei, celălalt într-o zonă legată de plăcerea sexuală. (...)

   Sistemul sanitar românesc, afectat din interior (prin oportunismul, incompetenţa şi/sau nepăsarea multor factori componenţi) şi din exterior (moralitatea îndoielnică a celor care se interesează de domeniu, fie că e vorba despre oameni politici, afacerişti, fie investitori de diverse provenienţe), se află de câţiva ani într-o stare gravă. Mai mult, anul 2010 şi zorii anului 2011 anunţă intrarea acestuia în starea de comă, ce pare să evolueze galopant către stadiul de comă profundă, a cărei reversibilitate (cel puţin în cadrul unui orizont de aşteptare rezonabil) pare îndoielnică. (...)

   Exprimarea exactă a propriilor idei, considerată drept unică posibilitate de transmitere şi depozitare a lor în formă intactă, reprezintă una dintre nostalgiile definitorii ale gândirii umane dintotdeauna. Totodată, este unanim admis faptul că „tot ceea ce este temeinic înţeles poate fi exprimat cu claritate“. Verdictul filosofului francez temperează în cheia dimensiunii umane utopia transmisiei pure a ideilor şi conferă comunicării interumane ce se doreşte consistentă o componentă didactică (de învăţare). Axioma pare cu atât mai valabilă în cazul limbajului ştiinţific, în care tinde să fie mereu mai ferm încadrat şi cel medical. Departe de a determina încorsetarea libertăţii de gândire inerentă profesiunii medicale, conceptul modern de „medicină bazată pe dovezi“ se înscrie pe această coordonată, propunându-şi să impună rigoare raţionamentului clinic cu scopul declarat de a face posibilă uniformizarea limbajului profesional şi prin urmare făcând posibilă comunicarea coerentă. (...)