La fiecare unitate în parte a constatat respectarea unor cerinţe predefinite sau a modului de derulare a unei activităţi. A colectat date în urma discuţiilor cu personalul și pacienţii și a simulat unele procese pentru identificarea riscurilor clinice. Astăzi, ne vorbește despre plusurile aduse în spitale de procesul acreditării, în tot acest timp.

Ce schimbări s-au produs în unităţile sanitare evaluate din 2010 și până în prezent?

În primul ciclu de acreditare, unităţile sanitare se concentrau pe îmbunătăţirea infrastructurii și a documentaţiei. În al doilea ciclu, am pus accent pe implementarea managementului calităţii și al siguranţei pacientului. Pașii au fost mari pentru sistemul românesc de sănătate, dar contextul economic și social ne-a obligat să facem asta.

Înţeleg cei implicaţi care este beneficiul acreditării?

Mai e ceva de lucru în acest sens. Acreditarea este percepută de unii profesioniști doar ca o obligaţie legală pentru a obţine resurse financiare de la CNAS. Pentru a schimba această abordare, managementul de vârf și cel de mijloc trebuie să înţeleagă beneficiile acreditării și să încurajeze participarea la acest proces de schimbare. Succesul poate fi obţinut doar prin implicarea tuturor membrilor instituţiei.

Proces continuu

Ce face, de fapt, acreditarea?

Acreditarea reunește toţi actorii pentru a organiza serviciile de sănătate bazate pe calitate. Inspirată din modelele industriale de evaluare, implică audituri și evaluarea rezultatelor. Factorul uman este implicat în toate activităţile, profesioniștii din sănătate fiind esenţiali. Procesul se bazează pe autoevaluare permanentă pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor. Acreditarea ghidează furnizorii de servicii medicale să analizeze nevoile, să stabilească competenţele, să implementeze reglementări clare și să ia măsuri pentru îndeplinirea misiunii. Totodată, trebuie încurajată raportarea acelor riscuri/evenimente adverse care au avut loc pentru a preveni recurenţele.

Care este impactul acesteia asupra unităţilor sanitare?

Pacientului, în calitate de principal actor al sistemului de sănătate, îi este restabilită încrederea, asigurându-l că în unitatea sanitară respectivă profesioniștii respectă reglementările de asigurare a calităţii serviciilor de sănătate. Personalului din spital îi sunt asigurate condiţiile pentru dezvoltare profesională, motivare, dar și un mediu de lucru favorabil obţinerii unor rezultate bune. În același timp, unităţii sanitare îi asigură o poziţie mai bună în competiţia pentru fonduri, o imagine favorabilă în comunitate și o a dresabilitate crescută.

Dincolo de evaluator, sunteţi și pacient. Ca pacient, aţi văzut lucruri îmbunătăţite?

Dezvoltarea unor servicii medicale private performante – mai ales în acele specialităţi deficitare în sistemul public –, cu o infrastructură modernă, un management receptiv la ceea ce înseamnă implementarea managementului calităţii, cu strategii pe termen lung, adaptate nevoilor de îngrijiri nesatisfăcute din piaţa de servicii de sănătate, a făcut ca o mare parte din pacienţi să se îndrepte către aceste unităţi chiar dacă au costuri asociate. Concurenţa este benefică, crescând exigenţele pacienţilor. În prezent, pacienţii aleg unitatea sanitară în funcţie de medic, accesibilitate, condiţii hoteliere și modul de comunicare cu profesioniștii, nu neapărat de nivelul de acreditare.