Angajații tineri, managerii și directorii medicali sunt cei care înțeleg cel mai bine aceste avantaje, spune dr. Pușa Crețu, evaluator ANMCS. 

Din prisma evaluatorului de spital, ce schimbări s-au produs în unitățile sanitare evaluate până în prezent? 

Principalele schimbări includ profesionalizarea managementului calității, îmbunătățirea infrastructurii și a condițiilor hoteliere în multe din spitalele publice, precum și implicarea activă a administrațiilor locale în dezvoltarea unității sanitare (mai vizibilă în spitalele mici, chiar dacă dispuneau de resurse financiare limitate). Alte îmbunătățiri vizează creșterea preocupării pentru siguranța pacientului, documentarea și trasabilitatea actului medical, creșterea colaborării interdisciplinare, dezvoltarea unei culturi pentru îmbunătățire continuă. 

Dincolo de evaluator, sunteți și pacient. Ați observat îmbunătățiri din această perspectivă?
 

Am putut observa, în mod evident, o serie de îmbunătățiri în calitatea serviciilor medicale, mai ales în unitățile sanitare care au trecut prin procesul de acreditare: condiții hoteliere mai bune, comunicare mai bună a personalului medical cu pacienții, o mai bună organizare, mai mult accent pe feedbackul pacientului.

Cum s-au îmbunătățit calitatea serviciilor de sănătate și siguranța pacientului odată cu acreditarea?
 

Acreditarea unităților sanitare din România a avut un impact semnificativ asupra creșterii calității serviciilor medicale și siguranței pacientului. Procesul a contribuit la standardizarea practicilor medicale, la creșterea transparenței și trasabilității actului medical, la înțelegerea, evaluarea și conștientizarea necesității gestionării riscurilor pentru pacient, precum și la îmbunătățirea comunicării în echipa medicală sau la dezvoltarea unei culturi organizaționale orientate spre îmbunătățirea continuă.
 

Percepții mixte

Înțeleg cei implicați beneficiul acreditării unei unități sanitare?
 

Nivelul de înțelegere a beneficiilor acreditării variază semnificativ între diferitele categorii de persoane. Responsabilii cu managementul calității, managementul spitalului (manager, director medical) înțeleg aceste beneficii. Pentru personalul medical percepția este mixtă, în sensul în care unii o văd ca pe o birocratizare excesivă, asociată cu „hârtii în plus”, iar alții – angajații, mai ales tinerii, cei din spitale mari sau clinice – încep să vadă rolul real al procedurilor și protocoalelor în prevenirea erorilor și în protejarea juridică. Personalul TESA și cel auxiliar, în general, au o înțelegere limitată asupra scopului acreditării. Implicarea lor este mai degrabă reactivă („ce trebuie să facem ca să luăm acreditarea?”), nu proactivă („cum ne ajută să fim mai buni?”), la acest nivel înregistrându-se cel mai ridicat grad de formalism.

Cum vedeți viitorul acreditării spitalelor și implementarea managementului calității?
 

Din punctul meu de vedere, vorbim despre trecerea de la conformare formală la cultură organizațională autentică (de la aplicarea forțată a standardelor la integrarea lor în practica clinică zilnică, de la documente formale la instrumente reale de prevenire a riscurilor și îmbunătățire a îngrijirii), dar și de transformarea protocoalelor și procedurilor în mecanisme vii, care ghidează, protejează și susțin. Vorbim, totodată, și de dezvoltarea de către spitale a unor mecanisme interne de audit clinic, corelate cu indicatori de rezultat, analize periodice reale, nu doar cu ocazia acreditării, capacitate de autocorectare rapidă în fața abaterilor sau neconformităților. Digitalizarea este și ea esențială pentru trasabilitate și eficiență, dar și pentru corelarea acreditării cu finanțarea și performanța.