Cum s-a îmbunătățit calitatea serviciilor de sănătate odată cu acreditarea?
Standardele impuse prin procesul de acreditare au funcționat ca jaloane în activitatea medicală. Obligativitatea respectării unui set unitar de norme la nivelul tuturor secțiilor – dar și între unități sanitare diferite – a condus la asigurarea unui nivel minim și predictibil de calitate, indiferent de locul unde se află unitatea sanitară sau de bugetul ei. Încercarea fiecărui spital de a atinge un punctaj cât mai înalt, de a avea autorizații de funcționare fără plan de conformare, a condus la aplicarea, implementarea sau îmbunătățirea unor aspecte de siguranță.

Din prisma evaluatorului de spital, ce schimbări s-au produs în unitățile sanitare evaluate ?
Procedurarea tuturor activităților dintr-o instituție – care în ciclul I era mai degrabă o culegere amplă (uneori copy-paste) de enumerări și lucrări creative – a devenit un instrument de lucru în ciclul II. Majoritatea spitalelor au integrat conceptele de definire a activităților și de adaptare specifică a procedurilor la fluxurile proprii. 

Mai este de lucrat la rezistența la schimbare a personalului, care nu a integrat în activitatea zilnică nevoia de documentare și de raportare la reglementări interne.

S-au produs ordonarea și standardizarea gândirii personalului medical, care se pot raporta acum la prevederi interne scrise, care să sintetizeze legislația sanitară stufoasă și cu un ritm alert de schimbare. În sens invers însă, s-a produs și o aglomerare exponențială a muncii administrative – atât pentru funcțiile de conducere și pentru Serviciul de Management al Calității, cât și pentru restul personalului. Aici mai este de lucrat – la rezistența la schimbare a personalului, care nu a integrat în activitatea zilnică nevoia de documentare și de raportare la reglementări interne. 

Predictibilitate și siguranță

Din punctul de vedere al pacientului, ce îmbunătățiri ați remarcat la nivelul spitalelor?
Sistematizarea activităților oferă pacientului predictibilitate și, implicit, un sentiment de siguranță. Se observă o fluidificare a circuitului pacientului, preocuparea constantă de a îmbunătăți condițiile hoteliere și calitatea hranei. Se fac simțite eforturile personalului medical de a implica activ pacientul în procesele de îngrijire, de a-l coopta, în măsura capacității de înțelegere, în managementul afecțiunii sale. 

Extinderea serviciilor din unitățile private acreditate – care pot fi astfel în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate – a dus la degrevarea sistemului sanitar de stat și la creșterea adresabilității, mai ales în zona de servicii programabile. Pe termen mediu, creșterea accesului la servicii de control periodic și prevenție ar trebui să conducă la scăderea încărcăturii în serviciile de urgență și la scăderea numărului internărilor continue.

Cum vedeți viitorul acreditării spitalelor și implementarea managementului calității?
Următorul pas este acela de a reevalua ceea ce avem, de a plia teoria cât mai mult pe procesele desfășurate în practică, fiindcă numai așa putem îmbunătăți calitatea. Aici sunt mari așteptări de la proiectele de informatizare/digitalizare a spitalelor, care au scopul de a ușura colectarea și analiza datelor și care permit evaluarea în dinamică. 

Este important să ținem seama că numărul personalului din sistem a rămas același, însă cerințele și necesarul de timp pentru a face totul corect au crescut. Ceea ce înseamnă că o creșterea a calității poate fi obținută prin eficientizarea la maximum a activităților și prin instruirea continuă a personalului existent. De mare ajutor ar fi ca specialitatea de Sănătate Publică și Management să fie integrată în fiecare spital. O prioritate ar fi integrarea în normativul spitalelor a unor posturi noi precum manager de risc, auditor clinic, farmacolog clinician, psiholog clinician.