Stabilirea unui diagnostic de endometrioză durează, în medie,  șapte ani. E unul dintre lucrurile pe care Beatrice le-a aflat pe propria piele, după ani și ani de dureri pe care nu putea să și le explice. Ani de frustrare, senzația că e ceva în neregulă cu ea. După primirea diagnosticului, a învățat să fie propria avocată în cabinetele medicilor și să nu se lase descurajată de fraze precum „e normal să te doară”, să caute vindecare în informație, în scris, în terapie.

Și-a transformat experiențele și informațiile adunate într-o carte în care îi arată cititorului că vulnerabilitatea poate deveni putere, iar experiențele grele se pot transforma în lecții de viață. 

Chiar dacă sistemul sanitar românesc iese destul de șifonat de sub condeiul pacientei Bran, autoarea a decis că furia sa nu va vindeca sistemul, dar mărturisește că și-ar dori ca medicii „să aibă și ei acces la terapie, psiholog, coach, duhovnic, șaman, orice simt ei că au nevoia, ca să nu mai fie atât de lipsiți de empatie și diagnosticele lor să nu mai fie influențate de faptul că pentru ei suntem doar niște pacienți. Poate că, îna­inte de a ne da tratamente, ar fi util ca unii medici să-și vindece propriile traume”. 

Cartea este apărută la Editura Trei și, în ciuda subiectului grav, este o lectură foarte plăcută.