Ultimul deceniu mi-a dezvăluit avantajele, dar și capcanele supraspecializării medicinei.
Cândva, medicina însemna un efort narativ. Alchimia ei, deși delicată, era simplă în principiu. În prezent, lucrurile sunt radical schimbate.
Zilele trecute, m-a mișcat o remarcă a lui Vlad Mixich.Vorbea despre oamenii foarte inteligenţi și talentaţi, care se pierd pentru că sunt seduși de ei înșiși, de propria lor vanitate.
În ultimul an, cantitatea și calitatea muncii personalului sanitar s-au modificat considerabil, iar sănătatea mintală nu a fost o excepţie.
Medicul psihiatru Vlad Stroescu povestește într-un interviu că în pandemia de COVID-19 întreaga omenire „este strânsă de o menghină invizibilă”, supusă fiind unei „presiuni psihosociale suplimentare”.
Dumneavoastră, dragi colegi, ce aţi face dacă aţi avea o oră liberă? Doar pentru dumneavoastră, fără pacienţi, fără telefoane, fără școală online, o oră de libertate aproape totală.
Când scriu textul de faţă, e o dimineaţă friguroasă de octombrie și e prima zi în care masca e obligatorie, în București, și în spaţiile deschise.
Primele gărzi de psihiatrie, ca rezident, m-au șocat. Simpla experienţă m-a făcut să înţeleg cât de profundă e de fapt realitatea convenţională, cât de subtile și multidimensionale sunt poveștile ei.
Am întâlnit cu toţii oameni bolnavi care, faţă de propria lor suferinţă, manifestă o stranie ambivalenţă. Mai ales când e vorba de boli cronice.
Nu-mi plac anii electorali. Deși sunt coloana vertebrală a democraţiei, alegerile au ca efect principal divizarea și gâlceava în populaţie.
Ce e ciudat în evoluţia pandemiei de COVID-19 este corelaţia strânsă între răspândirea virusului și cea a falsului.
Sunt în floarea carierei și încă nu știu ce înseamnă să fii medic. O recunosc cu o măsură de rușine.
A venit luna iunie și e uzanţa să vorbim despre copii. Să ne gândim o clipă la copiii la care mai nimeni nu s-a gândit în ultimele două luni, sau nimeni dintre cei care ar fi trebuit să se gândească.
Adevărata libertate nu e un lucru ușor de practicat, chiar dacă îţi sunt respectate toate drepturile omenești. La fel și adevăratul individualism.
Acum că ne îndreptăm către finalul stării de urgenţă și către primele relaxări ale carantinei naţionale, am impresia că s-a spus cam tot ce se putea spune, deocamdată, despre impactul pandemiei asupra vieţilor noastre.
Încă o lună de carantină, anunţată destul de brutal de președintele României, cu ton de manager supărat pe angajaţii care nu și-au îndeplinit targetul.
Cu siguranţă aţi auzit de scurta rugăciune a lui Reinhold Niebuhr, numită „a seninătăţii” și atât de preţuită pentru pragmatismul ei reformat.
Poate că febra, tusea, mialgia și complicațiile respiratorii sunt cardinale în clinica infecției cu noul coronavirus, dar simptomele psihosociale sunt de departe mult mai prevalente și de un mai mare impact decât cele fiziologice. . În cele ce urmează vom încerca să rezumăm cele două curente de gândire reprezentate în acest moment.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
