Când vine vorba de recomandări privind activitatea fizică, de
cele mai multe ori auzim că nu facem sport destul, că e nevoie să alocăm în
acest scop cel puțin 60 de minute zilnic pentru a fi sănătoși și multe alte
sfaturi punctuale. Dar de unde vin aceste recomandări? Pe ce se bazează ele?
Cine e îndreptățit să le facă? Cine sau ce instituție știe cel mai bine câtă
activitate fizică ar trebui să facem pentru a avea o viață sănătoasă? Cine
oferă dovezile necesare pentru a susține astfel de recomandări și pentru a face
progrese în creșterea nivelului de activitate fizică?
Există inițiative la nivel european care explorează integrarea
cercetării științifice și a cunoștințelor experților în procesele de dezvoltare
a politicilor publice pentru a crește sinergia și sustenabilitatea politicilor
de promovare a sănătății și pentru prevenirea bolilor în Europa. O astfel de
inițiativă este proiectul REPOPA (Research into Policy to Enhance Physical
Activity), de utilizare a dovezilor în procesul de dezvoltare a politicilor de
promovare a activității fizice, din care face parte și România, prin
Universitatea „Babeș-Bolyai“, Departamentul de Sănătate Publică. În prima parte
a proiectului, scopul principal a fost de a evalua nevoile, rolurile și utilizarea
informațiilor provenite din cercetarea științifică în procesul de dezvoltare a
politicilor publice care au ca scop creșterea nivelului de sănătate prin
activitate fizică și sport. Mai apoi, au fost explorate metode inovatoare de
promovare a utilizării dovezilor științifice în procesul de dezvoltare a
politicilor publice și, în final, transformarea rezultatelor proiectului în
recomandări și ghiduri cu scopul de a crește pe viitor politicile informate de
dovezi în Europa.
La nivel național, două dintre strategiile majore care adresează
sportul pentru toți la nivel național sunt: Programul național „Mișcare pentru
sănătate“ (rezultat în urma celebrului pariu dintre prim-ministrul Adrian
Năstase și Ion Țiriac, acest program a demarat în 2003 și s-a concretizat în
400 de săli de sport construite în România) și Programul național „Sportul
pentru toți, România Mileniul III – Un alt mod de viață“ (politică programatică
dezvoltată în anul 2001 de Federația Națională Sportul pentru Toți, instituția
specializată din cadrul Ministerului Tineretului și Sportului pentru promovarea
sportului pentru toți la nivel național). Aceste două politici au fost
analizate în cadrul proiectului REPOPA. Printre rezultatele obținute s-a
numărat faptul că politicile publice care au ca scop creșterea nivelului de
sănătate prin activitate fizică și sport sunt văzute de obicei în România ca
parte a politicilor de sport. Iar în majoritatea țărilor vest-europene,
politicile de promovare a activității fizice sunt adresate de sectorul de
sănătate. În aceste cazuri, persoanele implicate în dezvoltarea politicilor,
respectiv documentarea, stabilirea obiectivelor și a rezultatelor așteptate
sunt orientate din perspectiva impactului asupra stării de sănătate, nu a celor
specifice sectorului sport. Acest sector urmărește, de cele mai multe ori,
obținerea performanței sportive, în detrimentul asigurării condițiilor de
practicare a activităților fizice de către întreaga populație, care ar duce pe
termen lung la îmbunătățirea stării de sănătate. Deciziile la nivelul
politicilor publice care au ca scop creșterea nivelului de sănătate prin
activitate fizică și sport depind și de valorile unei societăți, dar, în acest
caz, e important să înțelegem procesul de implementare a politicilor.
În România, procesul de luare a deciziilor și procesul de
dezvoltare a politicilor publice care au ca scop creșterea nivelului de
sănătate prin activitate fizică și sport nu este întotdeauna rezultatul unor
discuții, dovezi și evaluări centrate pe domeniul sănătății, cu includerea mai
multor părți cointeresate, așa cum ar fi logic și natural, considerând faptul
că rezultatul așteptat în urma acestor activități de promovare a activității
fizice și a sportului este în principal menținerea stării de sănătate a
populației și prevenirea apariției bolilor. Este important să înțelegem faptul
că domeniul promovării sănătății prin intermediul activităților fizice are un
impact major asupra stării de sănătate a populației și că utilizarea dovezilor
(din cercetare și know-how-ul experților din domeniu) în dezvoltarea
politicilor este extrem de importantă și totuși atât de ignorată la nivel
politic și decizional. Astfel, pentru dezvoltarea unor politici eficiente în
domeniul promovării activității fizice în rândul populației se recomandă
abordări intersectoriale, benefice atât din perspectiva resurselor care pot fi
concentrate în aceeași direcție, cât și a impactului multidimensional pe care o
politică intersectorială îl poate avea comparativ cu o politică unisectorială.
De exemplu, promovarea importanței practicării activităților fizice în rândul
elevilor este benefică din perspectiva creșterii nivelului de cunoștințe și
schimbarea atitudinilor, dar nu va avea niciodată impactul dorit dacă nu este
dublată de oferirea unor oportunități pentru practicarea acestor activități, și
anume: educațional – oferirea unor ore de educație fizică mai atractive,
comunitar – creșterea numărului spațiilor verzi, construirea de spații de joacă
și terenuri de sport, oferirea de oportunități de transport activ, și social –
sublinierea importanței sprijinului familiei și al prietenilor în creșterea
nivelurilor de activitate fizică. Abordările intersectoriale trebuie să
dezvolte contextul potrivit pentru utilizarea dovezilor din diferite domenii,
atât în faza de justificare a anumitor politici, cât și în fazele de
planificare, implementare și evaluare.
În momentul de față, în România, efortul ar trebui orientat
către creșterea gradului de conștientizare a persoanelor cu putere de decizie
cu privire la importanța adoptării unor astfel de abordări în procesele de
dezvoltare a politicilor publice în domeniul promovării sănătății.