Este vorba despre activităţi precum  urcarea scărilor în ritm alert, fuga după autobuz, un efort solicitant în casă ori în grădină, o repriză de alergare alături de un nepot sau de un căţel. 

Acest tip de mișcare se numește activitate fizică viguroasă și intermitentă asociată stilului de viaţă (VILPA). Denumirea semnalează faptul că mișcarea este inclusă în activitatea de zi cu zi și că nu are un caracter intenţional, premeditat. Sau cel puţin nu avea până la publicarea acestor rezultate. Potrivit lor, VILPA se asociază cu o incidenţă mai mică a cancerului în rândul persoanelor care nu fac mișcare în mod obișnuit. Minimum 3,4 minute de VILPA zilnic se asociază cu o reducere de 17-18% în incidenţa cancerului de orice cauză, comparativ cu persoanele care nu au aceste pusee de mobilizare fizică. O mediană zilnică de 4,5 minute de VILPA s-a asociat cu o incidenţă cu 31-32% mai mică a cazurilor de cancer asociate activităţii fizice reduse, faţă de persoanele complet sedentare. Aceste minute însumează toate reprizele de mișcare intensă dintr-o zi. Cancerele favorizate de lipsa mișcării reprezintă un grup de 12 tipuri de cancer cu anumite localizări: esofagian, hepatic, pulmonar, renal, gastric (de cardia), endometrial, leucemia mieloidă, mielomul, colorectal, de cap și gât, de vezică urinară, de sân.

Rezultatele aparţin unui studiu prospectiv de accelerometrie din cadrul UK Biobank (Marea Britanie), o amplă bază de date prin care specialiștii urmăresc să afle care e influenţa pe termen lung a geneticii și a factorilor de mediu asupra riscului dezvoltării unor boli.

Participanţii, 22.398 de britanici care au declarat despre ei că nu fac sport, au purtat accelerometre la nivelul încheieturii mâinii dominante. Monitorizarea cu ajutorul accelerometrelor a durat 6,7 ani. O proporţie de 92,3% dintre episoadele de VILPA au avut durata de până într-un minut. 

Analizând datele, specialiștii au observat că în acest interval au fost înregistrate 2.356 de cazuri de cancer, dintre care 1.084 erau cancere asociate cu activitatea fizică scăzută. 

Rezultatele studiului sunt încurajatoare întrucât oferă un instrument și celor care nu pot, nu se simt atrași sau nu reușesc să facă mișcare în mod structurat și consecvent. Evident, persoanele vor trebui să evite mișcările contraindicate pentru afecţiunile de care suferă – de exemplu, o hernie de disc.