„Dragostea este cea mai sănătoasă boală”. A zis-o Euripide, poetul tragic grec. Iar dacă e să mergem pe raționamentul acesta, atunci când iubești, chiar ești sănătos și fericit. Cinci cupluri de medici au acceptat provocarea noastră și ne-au vorbit despre familie, muncă, dar și despre avantajul de a avea un partener de viață din același domeniu.

Dana și Mihai Craiu

Pe Mihai Craiu îl știu de când a „câștigat” internetul, după intensa dezbatere legată de vaccinuri, iar pe Dana Craiu, din campaniile pentru copiii bolnavi de epilepsie. Ambii îmbrățișează aceeași meserie – cea de a salva vieți –, care vine la pachet cu multe responsabilități și unde nu este loc pentru greșeli. Dana Craiu este medic neurolog pediatru la Clinica de Neurologie Pediatrică Obregia iar Mihai Craiu este medic pneumolog pediatru la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” București.

„Ne-am cunoscut așteptând la rând pentru bilete în taberele gratuite pe care Universitatea de Medicină și Farmacie «Carol Davila» din București le oferea celor care obținuseră note mari pe parcursul anului de învățământ”, povestește prof. dr. Dana Craiu momentul primei întâlniri: „M-am uitat în carnetul lui de note, avea un 9, la Ursea [prof. dr. Nicolae Ursea], și am zis – Wow! Oare se poate așa ceva?”. Studenții cu rezultate meritorii primeau de la UASCR tabere gratuite.

Conf. dr. Mihai Craiu confirmă că se aflau la coadă în mansarda Casei Studenților «Grigore Preoteasa» din spatele Operei. „A fost o coadă foarte lungă și o vară fierbinte. Deci, ușor neprietenoasă pentru oricare dintre noi, cei care am stat mult la rând. Existau toate motivele pentru a fi ușor agasat dar nu am rămas cu nicio altă amintire negativă pentru că am remarcat-o pe Dana.”

Pentru creatorul Spitalului Virtual pentru Copii, a fost un fel de chimie instantanee. A lăsat-o să intre înaintea lui când au ajuns, în final, în fața camerei unde se dădeau biletele. „Evident că a intrat înainte dar, ulterior, nu prea m-a băgat în seamă. Doar la comentariile privind notele mele făcute de colegii care erau responsabili cu taberele a avut un moment de atenție”, își mai amintește medicul pediatru.

Mai târziu, tânărul student a căutat-o, la facultate, „în mod repetat”, până când cea care i-a cucerit inima a acceptat să meargă la un concert, la Ateneu. Așa a început povestea a două destine care s-au unit pentru a îndeplini un vis comun.

Pasul spre medicină

Mihai Craiu a visat să ajungă arhitect dar a devenit medic la îndemnul bunicului. A studiat în clasa de matematică-fizică la Colegiul „Mihai Viteazul” din București, deci traiectoria se contura a fi una tehnică. Prima întâlnire cu medicina fusese realizată în ciclul gimnazial, când a participat la concursul „Sanitarii Pricepuți”, iar ulterior, la liceu, a continuat să participe la aceste concursuri. A ocupat locul al II-lea pe țară, ceea ce l-a propulsat la concursul internațional din Ungaria.

„Probabil că nu ar fi fost suficiente aceste întâlniri cu domeniul medical dacă nu ar fi venit și imboldul bunicului meu, care mi-a spus, pe patul de moarte, că trebuie să devin medic”, completează Mihai Craiu povestea devenirii sale. Soția lui a știut de la început că vrea să devină medic: „Cred că mi s-a potrivit poezioara pe care am învățat-o la 4 ani: «Eu mă duc la grădiniță să mă fac o doctoriță!». Nu cred ca am vrut vreodată altceva”. (zâmbește)

Cei doi au un băiat de 25 de ani, care nu calcă pe urmele lor, însă a urmat visul din copilărie al tatălui și a devenit arhitect. Tânărul visează să facă o specializare din domeniul roboticii și al inteligenței artificiale în arhitectură.

„Sunt mari șanse să reușească, pentru că din punct de vedere profesional are calitățile mamei lui”, spune tatăl. „El vrea să aibă o altă viață, ne-a văzut mult muncind și sacrificând totul în cadrul meseriei”, a adăugat și mama tânărului.

Nopți dedicate științei

Meseria de medic implică un program prelungit și adesea impredictibil, de aceea, uneori, medicii nu au timp pentru familie. Dr. Mihai Craiu spune că, spre deosebire de soția sa, el este „pasăre de noapte” și, deseori, stă mult după miezul nopții pentru a răspunde întrebărilor primite pe pagina sa de Facebook, Spitalul Virtual pentru Copii – ori să pregătească un curs pentru studenți sau o prezentare pentru vreo conferință. „Deseori sunt treaz și la două noaptea dar am dificultăți dimineața. Dana este foarte matinală și energetică încă de la prima oră”, mărturisește doctorul.

Mai mult, Dana și Mihai Craiu spun că au o colaborare foarte bună și din punct de vedere profesional: „Mihai vine foarte des la Spital la Obregia să vadă pacienții dificili și invers”, explică Dana Craiu. „Nu sunt deloc adeptul diagnosticului în familie dar noi, uneori, împărțim foarte armonios colaborarea și responsabilitățile.

Dana este cea care răzbește prin insistență și organizare, fiind o minte profesională foarte bine structurată și se bazează pe un nivel înalt de profesionalism. Eu improvizez cu ușurință și inventez în situații extreme, atunci când trebuie. Altfel, sunt adeptul rigorii academice, ca și Dana”, a conchis Mihai Craiu.

În luna dragostei, Dana Craiu mărturisește că primește de multe ori flori de la soțul ei. „Lui Mihai îi place să dăruiască flori. Oare spălatul rufelor e un semn de iubire? Sau când gătești ceva deosebit – deși nu gătești, că nu ai timp, dar te străduiești să fie ceva yummy- yummy și aprinzi lumânărele pe masă, în mijlocul săptămânii – crezi că ar putea fi o dovadă de iubire?” (zâmbește). Familia Craiu spune că nu a sărbătorit de multe ori Sfântul Valentin, dar atunci când au timp, fac să fie sărbătoare.

Ela și Dan Tătaru

El a cucerit-o cu umorul lui iar ea cu frumusețea ei izbitoare. Așa a început povestea de iubire a celor doi medici din Cluj-Napoca. Doctorul Dan Tătaru este cardiolog la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj iar soția lui, dr. Ela Tătaru, este medic specialist ortodont la o clinică privată de stomatologie din Cluj-Napoca.

Ea povestește că a ales medicina în urma vizitelor repetate la stomatolog, iar el spune că a urmat exemplul familiei. Împreună au doi băieți și o familie așa cum și-au dorit. Amândoi spun că nu-i vor influența pe cei mici în alegerea meseriei. „Vom încerca să nu-i influențăm. Credem că poți realiza lucruri minunate în orice meserie atât timp cât o faci cu plăcere și te dăruiești”, au mărturisit aceștia.

Weekenduri în familie

Lipsa timpului se simte, de cele mai multe ori, în viața unei familii de medici. Dan Tătaru povestește că sunt unele zile cu gărzi când, de exemplu, pleacă de acasă joi dimineața și se întoarce vineri după-amiază. Sunt și altele, cu deplasări în afara Clujului, când este plecat două-trei zile, sau se întoarce în aceeași zi, seara, târziu.

În cel mai bun caz, când nu este de gardă sau plecat, reușesc să se adune toată familia, seara, pentru două ore, în timpul săptămânii. „Încerc să păstrez și weekendurile pentru familia mea, dar nu reușesc mereu, din păcate”, povestește dr. Dan Tătaru.

Se bucură de înțelegere reciprocă

Chiar dacă această meserie impune anumite sacrificii, unde-s doi (medici), „înțelegerea crește”, ne explică Ela Tătaru: „Ne bucurăm de înțelegere reciprocă atunci când e cazul să luăm din timpul familiei pentru a face un bine altui om. Aș putea spune că este un mare avantaj să ai un partener tot medic. Am mereu acasă un sfat medical «avizat»”.

Potrivit Elei, absența de acasă, din cauza gărzilor, este pe departe cel mai mare dezavantaj. Știind de la început acest aspect, nu își imaginează cum ar putea fi altfel. „Aici intervine înțelegerea despre care vorbeam ca avantaj”. Cei doi soți spun că vor sărbători ziua dragostei la schi: „Am planificat un concediu, care se suprapune cu ziua de 14 februarie, dar este o simplă întâmplare”, măturisește doamna doctor.

Simona și Radu Vlădăreanu

I-ați văzut de multe ori împreună la conferințe și evenimente medicale. Sunt soții Vlădăreanu, amândoi profesori la UMF „Carol Davila” și medici la Spitalul de Universitar de Urgență „Elias” din Capitală. Simona este șefa Secției de Neonatologie iar Radu este șeful Clinicii de Obstetrică-ginecologie.

S-au cunoscut la Elias

„A fost o perioadă dificilă atunci când am început activitatea la Spitalul Elias, deoarece aceste două secții necesitau o transformare radicală. Implicarea noastră profesională a făcut să ne cunoaștem mai bine, să colaborăm, inițial chiar cu poticniri”, își amintește dr. Simona Vlădăreanu.

Spune că a muncit foarte mult, cu pasiune și cu dedicație, pentru a moderniza secția de Neonatologie și pentru a atrage oameni tineri – medici și asistente. „Caracterul meu de perfecționistă și de profesionistă, dar și ambiția și perseverența care m-au însoțit permanent în exercitarea profesiei cred că m-au ajutat să-i impresionez pe toți cei cu care am colaborat și, desigur, pe actualul meu soț”, a explicat ea.

„Așa ne-a fost scris”

Printre multele momente frumoase, Simona mărturisește că în primii ani de colaborare cu soțul ei au existat și momente critice și de tensiune. „Probabil că așa ne-a fost scris. La un moment dat, însă, lucrurile s-au schimbat și au intrat pe un alt făgaș – activitatea complexă, succesul rezolvării împreună a unor cazuri dificile, precum și competența profesională ne-au adus împreună”.

Când era mică, atât ea, cât și părinții credeau că va alege o facultate precum Automatica sau Electronica. „În clasa a XI-a i-am spus profesorului de matematică că nu mă mai înscriu pentru Olimpiadă și că m-am decis să dau la medicină. Nimeni nu mă credea”, povestește interlocutoarea noastră.

Timpul petrecut împreună este puțin

Amândoi au copii din căsnicii anterioare – el două fete, ea una –, medicina fiind domeniul urmat de două dintre ele. Maria, de exemplu, este studentă în primul an la Facultatea de Medicină. „Maria vrea să urmeze Chirurgia pediatrică. A fost alegerea ei, nu am împiedicat-o”, a adăugat Simona Vlădăreanu.

Chiar dacă au muncit împreună în proiecte precum ridicarea nivelului de competență profesională a medicilor și asistenților, înființarea unei discipline noi de Obstetrică și Neonatologie, Simona spune că petrec prea puțin timp împreună, în familie: „De cele mai multe ori, timpul pe care-l alocăm activității medicale depășește orele puține de tihnă, petrecute acasă și, din păcate, acasă tot despre cazurile grave sau nerezolvate de la spital vorbim”. Ne mărturisește că în puținul timp liber pe care îl are, preferă să stea cu fiica ei, să citească, să asculte muzică, să se uite la filme sau să iasă în lume cu soțul ei.

Medeea și Daniel Tălmăceanu

Soții Tălmăceanu sunt din Cluj-Napoca și se cunosc de pe băncile facultății, de aproape 14 ani. Ambii lucrează în clinici private – ea este medic specialist de Protetică dentară iar el medic specialist de Chirurgie dento-alveolară.

Medicina cere dăruire și sacrificiu

„Când eram mică, îmi doream să fiu doctor, și nu orice fel de doctor, ci obstetrician”, povestește Medeea Tălmăceanu. Iar în liceu își dorea să devină arhitect. „Conjunctura și familia m-au împins spre stomatologie, așa că am devenit un medic care «construiește» zâmbete”, mărturisește ea. Cuplul Tălmăceanu are doi copii iar cel mai mare dintre ei spune că vrea să devină medic.

„Recent a fost întrebat ce se va face când va fi mare. A răspuns fără ezitare că doctor. În aceeași zi mi-a mărturisit că el, când va fi mare, va fi un «constructor care repară case». Și a fost sincer în ambele situații. Medicina este frumoasă, însă vine la pachet cu foarte multe responsabilități, iar dacă nu o faci cu dragoste și dăruire, mai bine nu o faci deloc! Sperăm, însă, că fiii noștri vor fi inspirați să-și aleagă meseria care le va aduce cele mai multe împliniri”, a adăugat Medeea Tălmăceanu.

Pentru soțul ei, doctoratul este proiectul profesional cu care se mândrește. „A fost de departe cea mai solicitantă etapă profesională, având în vedere împărțirea timpului între spital, familie, cursuri doctorale și cercetare. A fost, însă, plină și de satisfacții, obținându-se rezultate cu valențe clinice importante”, a mărturisit acesta.

Medicul spune că, deși lucrează într-o instituție medicală privată, sunt zile în care ajunge acasă târziu: „De cele mai multe ori apar complicații și programul se prelungește.

Sunt zile în care copiii dorm când ajung eu acasă, însă avem și momente în care suntem împreună”. Cei doi soți spun că nu sărbătoresc Sfântul Valentin, în schimb, în fiecare an, de Dragobete, Medeea primește de la soțul ei o cutie de bomboane, în formă de inimă.

Georgiana și Mihai Bala

Sunt medici veterinari și s-au cunoscut, în urmă cu șase ani, la locul de muncă. Georgiana și Mihai Bala dețin propriul cabinet veterinar, în București, iar în curând vor deveni părinți. „Deși soțul meu nu m-a atras din prima clipă, atracția a venit pe parcurs, prin felul lui de a fi.

Iubesc calmitatea lui și faptul că nu-i place să se certe”, povestește Georgiana. Tinerii doctori mărturisesc că au ales medicina veterinară din dragoste pentru animale. Însă, spun ei, vor încerca să nu-și îndrume copilul spre medicină. Când vor deveni părinți, soții Bala speră că nu vor sta mai multe ore la cabinet decât acasă. Vor să acorde mai multe ore familiei, chiar dacă va fi destul de greu.

Implicați în proiecte

Georgiana și Mihai Bala sunt implicați într-un proiect de salvare și reabilitare a animalelor abandonate, alături de o asociație de profil: „Suntem foarte mândri când primim poze cu animăluțele adoptate, exprimă foarte multă fericire și asta ne bucură”.

Tinerii medici veterinari se ajută reciproc și, spun ei, înțeleg ce înseamnă „sacrificiul acestei meserii”: „În cazul nostru, din păcate, este dificil uneori să delimităm viața personală de cea profesională, iar asta implică un mare dezavantaj”. Soții Bala ne-au mărturisit că preferă să-şi arate iubirea prin sprijinul reciproc și nu prin lucruri mărunte.

În luna iubirii

Sărbătoarea Sfântului Valentin, cunoscută și sub numele de Ziua Îndrăgostiților, se celebrează în numeroase țări din lume, la 14 februarie, fiind împrumutată și de români.

Există mai multe legende care încearcă să explice cum a luat naștere această sărbătoare laică, dedicată iubirii. Toate îl au în comun pe Valentin, un preot creștin din Roma antică, trimis la închisoare pentru că oficiase nunțile soldaților, în ciuda faptului că aceste căsătorii erau interzise prin lege. Despre Sărbătoarea Sfântului Valentin se mai spune că a fost creată să înlocuiască Lupercalia, o sărbătoare păgână din Roma antică.

La noi, sărbătoarea tradițională dedicată iubirii se numește Dragobete și este celebrată la 24 februarie. Dragobete este un personaj din folclorul românesc, despre care legenda spune că ar fi fost fiul Babei Dochia, un băiat chipeș care seducea fetele ce-i ieșeau în cale. Se mai spune că personajul este protectorul tuturor îndrăgostiților. În tradiția populară, Dragobete semnifică sfârșitul iernii și începutul primăverii.