Elaborarea celei de-a treia ediții a standardelor de acreditare pentru spitale, aflată acum în linie dreaptă la nivelul Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, marchează începutul unei noi etape pentru sistemul sanitar românesc.

Demararea evaluărilor din cel de-al treilea ciclu de acreditare va aduce nu doar criterii actualizate, ci și o schimbare de paradigmă: acreditarea trebuie să devină un proces continuu, integrat firesc în activitatea spitalelor, nu un exercițiu de conformare realizat doar înaintea vizitei evaluatorilor.

Mult timp, acreditarea a fost percepută în multe unități sanitare ca un moment punctual, pentru care se fac pregătiri intense cu câteva luni înainte de evaluare. În realitate, standardele de calitate își ating scopul doar atunci când sunt asumate și aplicate permanent, la fiecare nivel al organizației. Calitatea serviciilor medicale nu poate funcționa „temporar”, ea trebuie să fie parte din cultura instituțională a spitalului. Aici se vede, de altfel, rolul real al managementului calității. 

Managementul calității

Atunci când este corect implementat, managementul calității nu produce doar documente și proceduri, ci schimbă modul în care funcționează zilnic un spital: reduce riscurile, previne erorile, scurtează timpii de așteptare, clarifică responsabilitățile. Un sistem de management al calității bine așezat se traduce direct în siguranța pacientului. Procedurile respectate, competențele necesare și dotările adecvate trebuie să reprezinte o normalitate de zi cu zi, nu o realitate construită exclusiv pentru perioada evaluării. 

Pacientul este cel care reflectă, cel mai fidel, nivelul real al calității. Experiența sa începe din momentul în care intră pe poarta spitalului: accesul la servicii, timpul de așteptare, condițiile de cazare, comunicarea cu personalul medical, comunicarea cu aparținătorii, administrarea tratamentului și siguranța pe tot parcursul internării. Reclamațiile primite evidențiază frecvent exact aceste puncte. Ele nu mai pot fi considerate elemente secundare în evaluarea calității.

Calitatea în Sănătate, o necesitate, nu un moft!

Una dintre direcțiile pe care le urmărim în acest mandat este dezvoltarea unor mecanisme prin care feedbackul pacienților să fie integrat atât în procesul de acreditare, cât și în monitorizarea spitalelor pe durata celor cinci ani dintre evaluări. Unitățile în cazul cărora se constată reclamații întemeiate repetate trebuie să înțeleagă că aceste situații pot avea consecințe nu doar de imagine, ci și asupra menținerii acreditării. Satisfacția pacientului este astăzi unul dintre cei mai relevanți indicatori ai performanței în sănătate. 

Ce îmi doresc să schimb, odată cu acest mandat, ține tocmai de această mutare de accent: de la logica „ne pregătim pentru vizită” la asumarea unei autentice culturi a calității. Acreditarea nu ar trebui privită ca o sperietoare pentru management sau pentru personalul medical, ci ca o oportunitate de dezvoltare organizațională și de îmbunătățire continuă.

Cel de-al treilea ciclu de acreditare poate deveni, astfel, mai mult decât un nou set de standarde. Poate fi momentul în care sistemul sanitar românesc trece de la evaluarea periodică la o preocupare pentru pacient prezentă în fiecare zi, nu doar înaintea unei vizite a comisiei.