Medical, organismul nu este pregătit pentru naștere la o asemenea vârstă. Cauzele acestui fenomen trebuie căutate în familii – în educaţia pe care o au părinţii și în cea pe care copiii o primesc la școală –, este de părere prof. dr. Dan Mihu, șeful secţiei amintite.

Care sunt, în prezent, provocările șefului de secţie? Am în vedere vechimea apreciabilă a clădirii în care funcţionaţi.

Funcţionăm într-o clădire cu o vechime de peste 100 de ani, o clădire istorică a Clujului, care a cunoscut de-a lungul timpului mai multe utilităţi publice. Este clar de la bun început că nu mai respectă deloc cerinţele actuale ale unui serviciu medical, cum sunt maternitatea și neonatologia. Clădirea în sine a suportat, în timp, mai multe procese de reabilitare, de igienizare, ultima renovare având loc în... 1996! Au mai fost realizate, etapizat, procese de igienizare, dar care nu au schimbat mare lucru. Clădirea, ca urmare a rulajului mare, trebuie întreţinută.

În plus, cerinţele de organizare a unei maternităţi sunt total diferite de cele existente cu peste 30 de ani în urmă. Avem autorizaţie de funcţionare, respectăm cerinţele în condiţiile date, recunosc însă că nu este deloc ușor. Circuitele sunt cele pe care ni le permite clădirea în prezent. Ele vor fi ușor modificate în perioada următoare – să nu uităm că intrăm într-un proces de renovare a două importante secţii, maternitate, respectiv neonatologie.

Înţeleg că va fi o renovare etapizată.

Aceasta este ideea. Nu se pune deloc problema de a dezafecta clinica în următorul interval de timp. Deja am primit întrebări dacă va mai funcţiona clinica sau nu. Despre organizarea șantierului încă nu avem detalii, anticipăm însă o reducere a activităţii noastre. Nu vom putea funcţiona la capacitate maximă, oricât ne-am dori. Așa că anumite spaţii vor fi scoase din circuit pentru aproximativ trei luni.

Urmează o perioadă mai dificilă pentru noi, circa trei luni pentru maternitate, alte trei pentru neonatologie. Reabilităm din toate punctele de vedere toate spaţiile necesare privind instalaţiile, materialele folosite, saloanele, sala de naștere, plafoanele și sistemul de iluminat, grupurile sanitare, bucătăria.

Educaţia este în degringoladă

Cât de greu este pentru un profesionist în domeniu să aibă paciente cu vârste mici – de 12, 13 ani?

În 2022 am avut 84 de nașteri la minore din totalul de 2.260 înregistrate. Multe dintre ele nu sunt, din păcate, monitorizate în timpul sarcinii. Apoi, multe cazuri provin din medii sociale defavorizate. Unele au deja relaţii stabile. Mai sunt și zone geografice în care asemenea relaţii sunt acceptate. Am avut sarcini la fetiţe de 12-13 ani. Una este o naștere la 17 sau 18 ani, alta la 12-13 ani. Sarcinile timpurii creează neajunsuri din punct de vedere organic. Medical, organismul nu este pregătit pentru o naștere la 12 sau 13 ani.

Cauzele acestui fenomen trebuie căutate în familii, în educaţia pe care o au părinţii, la modul general, în cea pe care copiii o primesc la școală. Nu putem afirma că lucrurile merg într-o direcţie bună. Nu cred că asistăm, în ultima vreme, la o ridicare a nivelului educaţional. Suntem într-o degringoladă în ceea ce privește educaţia. Una din nemulţumirile mele este că trăim într-o societate în care educaţia nu mai este o prioritate.

Cum sunt abordate nașterile la vârste așa de mici?

În general, rezolvăm aceste cazuri prin operaţii de cezariană, nu supunem fetiţele efortului de a naște pe cale vaginală. Bazinul nu este suficient de dezvoltat, multe sunt fragile din punctul de vedere al conformaţiei. Actul nașterii ar putea reprezenta o agresiune destul de mare asupra zonei respective.

Nașterea în sine nu ridică probleme tehnice deosebite. Este însă vorba despre recuperarea fizică și psihică a acestor fetiţe. Tânăra nu este pregătită, din punct de vedere psiho-afectiv, să devină mamă, nu are maturitatea necesară de a îngriji un copil. Atribuţiile de a crește un copil sunt preluate de familiile cuplului sau, în anumite condiţii, de sistemul social.

Generaţiile de azi au un potenţial imens

Cum aţi caracteriza generaţiile de medici de astăzi?

Nu mi-este ușor să vă dau un răspuns. Suntem generaţii diferite. Generaţia mea și generaţiile apropiate nouă ne-am adaptat din mers noului, am avut și un alt ritm al vieţii, mulţi am pornit la drum cu resurse mai modeste. Tinerii de acum pornesc la drum de la un statut social diferit de al nostru. Am însă mare, mare încredere în ei, în potenţialul lor. Au motivaţia de a profesa dincolo și pentru posibilitatea de a avea un salariu mai motivant, dar și pentru că au condiţii mai bune, o altă infrastructură. Noi, la finalul studiilor, nu am avut această opţiune.

Să vă mai spun ceva. Am avut nevoie de 14 ani ca să mă formez ca medic specialist. Ei au posibilitatea de a ajunge specialiști după 11 ani. Cât privește opţiunea lor pentru anumite specialităţi, pot spune că și în acest caz lucrurile s-au schimbat de-a lungul timpului. Ei nu se mai orientează spre specialităţile chirurgicale, mult mai constructive. Nu vreau să minimalizez importanţa altor specialităţi, fiecare este importantă. Însă trebuie să acceptăm că specialităţile chirurgicale cer din start un consum mai mare, fizic și psihic. Din păcate, anul acesta la concursul de rezidenţiat au rămas destul de multe locuri neocupate în anumite specialităţi.

Care a fost situaţia în specialitatea dv.?

Am fost aleși ca specialitate, dar nu am fost între primele preferinţe. Noi, ca specialitate, avem rezidenţi, suntem căutaţi, deși este o specialitate puţin particulară. Suntem singura specialitate în care practic nu tratăm boala pe partea de obstetrică fiziologică, ci starea de sănătate. La noi pacienta vine sănătoasă, se află într-o stare particulară, cea de sarcină. Dar atunci când apar complicaţii, lucrurile sunt destul de severe. Complicaţiile creează un plus de stres pentru întreaga echipă implicată în gestionarea cazului. Poate fi vorba de o mamă care are acasă alţi doi copii – nu ne permitem nicio greșeală, niciun pas greșit. Nu ne permitem să se întâmple o complicaţie majoră.

Cum vedeţi utilizarea inteligenţei artificiale în Obstetrică-Gineco­logie?

Nu putem vorbi despre implementarea AI în obstetrică, nu ai cum să faci o operaţie de cezariană decât așa cum se face de peste 50 de ani încoace. Dar partea de ginecologie este un domeniu în care aceste noi tehnologii ar putea câștiga teren în timp. Susţin noile tehnologii, dar, sigur, ele vor fi asimilate și perfecţionate de cei care vin după noi. Este normal să fie așa.