Dosarele de malpraxis nu sunt cu mult diferite faţă de alte litigii din celelalte ramuri de drept.
Însă particularitatea acestora este dată de dificultatea cu care se pot proba anumite aspecte, de la vinovăţia medicului și până la nerespectarea indicaţiilor medicale primite de pacient.
Probele funcţionează ca un instrument deosebit de util în cadrul proceselor din justiţie, întrucât acestea au rolul de a susţine pretenţiile pe care părţile le afișează. Este imposibil să indic toate probele pe care le pot folosi părţile, însă voi detalia câteva dintre cele mai folosite. Este vorba de chestiuni pe care le-am remarcat ca avocat în dosarele în care am reprezentat atât medici, cât și pacienţi.
Cele mai folosite mijloace de probă sunt înscrisurile. Aici pot fi incluse: scrisoarea medicală, analizele ori alte teste de laborator, reţete medicale, chitanţe ori bonuri care atestă cumpărarea unor medicamente ori a altor substanţe necesare efectuării unui tratament, dar și trimiterile medicale. Acestea din urmă sunt de mare folos în vederea clarificării măsurii în care pacientul a respectat cu stricteţe recomandările privind alte consulturi medicale.
Alte documente importante sunt biletul ori raportul de externare, dar și consimţământul informat pe care l-a semnat pacientul. În acest document putem să vedem dacă pacientul a fost informat cu privire la riscurile unei anumite proceduri, dar și despre eventualele beneficii pe care le poate avea o intervenţie medicală. Tot în categoria înscrisurilor pot fi incluse și alte teste cum ar fi cele imagistice, ca de exemplu RMN sau CT. Diagnosticul rezultat în urma acestor explorări poate reprezenta o probă solidă în cadrul unui proces, atât în favoarea medicului, cât și apacientului.
Raportul de expertiză medicală este o altă probă care cântărește mult în formarea opiniei judecătorului. Deși legea nu face diferenţe între probe, raportul de expertiză judiciară ocupă un loc important în cazul neînţelegerilor care au ca izvor malpraxisul. Acesta clarifică anumite aspecte pe care persoanele care nu sunt de specialitate nu le pot înţelege din cauza lipsei de cunoștinţe. Expertizele pot fi de folos în sarcina ambelor părţi, indiferent cine este acuzatul și cine este acuzatorul.
Martorii sunt des utilizaţi în cadrul dosarelor de malpraxis. Aceștia fac parte, în principiu, din două categorii. Prima este reprezentată de persoanele care au fost de faţă pe parcursul spitalizării ori a efectuării anumitor tratamente medicale. Aici pot fi incluși: medicii, atât cei curanţi, cât și ceilalţi care cunosc detalii legate de tratament; asistentele medicale; infirmieri, dar și ceilalţi pacienţi care erau internaţi în același salon, ori au putut să perceapă în mod direct modalitatea în care a fost aplicat tratamentul.
A doua categorie este cea a persoanelor apropiate victimei. Ele pot relata aspecte importante privind schimbările care au intervenit în viaţa pacientului după aplicarea unui tratament ori a unei intervenţii medicale.
Pe lângă probele în sine, important este și cum le administrăm. În acest caz, experienţa avocatului este deosebit de importantă, indiferent că face parte din tabăra medicilor ori din cea a pacienţilor. Fiecare probă este administrată într-un anumit fel, fiind importantă strategia pe care o stabilește avocatul.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe