Educaţia medicală universitară are cea mai lungă durată, respectiv 6 ani. Iar împlinirea pregătirii profesionale a unui medic într-o specialitate mai adaugă pentru rezidenţiatele de Medicină dentară încă 3-5 ani. Cu toate că durata formării profesionale cumulează până la final în jur de 10 ani de studiu, dorinţa de a învăţa și emulaţia tinerilor absolvenţi se menţin la cote ridicate. Medicul stomatolog poate începe practica profesională plenară imediat după obţinerea licenţei. Cu toate acestea, majoritatea absolvenţilor aspiră la un loc de rezidenţiat într-una dintre specialităţile medico-dentare.

Concurenţa: 3,5 pe un loc

        În acest an, reducerea semnificativă a numărului de locuri la rezidenţiat pentru Medicina dentară a creat multe nemulţumiri tinerilor medici stomatologi. Unii dintre ei consideră că numărul mic de locuri alocat rezidenţiatelor medico-dentare este o discriminare și o obstrucţionare a accesului la perfecţionarea pregătirii lor profesionale. Au fost trimise memorii și contestaţii Ministerului Sănătăţii și la Colegiului Medicilor Stomatologi din România. Dorinţa petenţilor era în foarte mare măsură îndreptăţită și a fost susţinută de corpul profesional. În acest an, pentru numai 621 de locuri au concurat 2.159 de candidaţi.

Este relevant dacă avem în vedere că numărul absolvenţilor specializării de Medicină dentară din acest an este de aproape 1.300 pentru liniile de predare în limba română. Avem și numeroși absolvenţi ai liniilor de predare în limbile franceză și engleză și unii dintre aceștia aleg să rămână în România pentru a-și continua studiile sub forma unui rezidenţiat.

        Conform procedurii de desfășurare a concursului naţional, nu mai puţin de 1.402 candidaţi au obţinut rezultate care îi califică pentru ocuparea unui loc la un rezidenţiat. O posibilitate invocată și de unii dintre cei care nu au avut bucuria de a se număra printre primii 621 este aceea de a fi admiși la o formă de rezidenţiat cu plată. Este o posibilitate de luat în considerare având în vedere cel puţin trei lucruri: un rezident care își plătește studiile înseamnă o economie semnificativă la buget, pentru că acesta nu primește salariu; este satisfăcută dorinţa de-a învăţa a candidaţilor respectivi; nivelul de calificare profesională în corpul profesional al medicilor stomatologi crește.

Nu trebuie omis nici faptul că, după terminarea rezidenţiatului, medicul stomatolog devenit specialist nu va trebui plătit cu un salariu mai mare, deoarece în majoritatea situaţiilor, el se întoarce la cabinetul său stomatologic.

O chestiune și de finanţe

        Dorinţa medicilor stomatologi de a deveni specialiști este îndreptăţită și de modul în care este cuantificată la decontare activitatea lor profesională în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Lipsa gradului profesional de medic specialist este penalizată cu 20% din plafonul de raportare lunară. Aveam în trimestrul II al acestui an 3.243 de contracte cu case de asigurări de sănătate pentru servicii medicale de stomatologie. Prin aceste contracte, 5.131 de medici stomatologi acordă celor asiguraţi tratamente stomatologice conform pachetelor minimal și de bază prevăzute în normele la contractul-cadru pentru asistenţa medicală în sistemul public de asigurări sociale de sănătate. Dintre aceștia, doar 13% deţin gradul profesional de medic primar, 19% sunt medici stomatologi specialiști în una dintre cele opt specialităţi medico-dentare, iar ceilalţi 68% sunt medici stomatologi fără un grad profesional suplimentar.

        În ultimii ani, la iniţiativa Colegiului Medicilor Stomatologi din România, a fost reorganizat sistemul de rezidenţiat pentru Medicina dentară. Sunt relevante în special două aspecte: suplimentarea specializărilor din domeniu și creșterea numărului de locuri la rezidenţiat. Ambele măsuri au fost primite foarte bine de medicii stomatologi. Universităţile care au programe de formare pentru Medicină dentară au făcut eforturi considerabile și s-au adaptat la această reformă curriculară. Menţinerea unui număr rezonabil de locuri pentru rezidenţiatele de Medicină dentară este necesară. Faptul că în acest an numărul de candidaţi la concursul de rezidenţiat a fost dublu faţă de numărul de absolvenţi ai acestui an este deosebit de relevant în acest sens.

         Piaţa de servicii medicale stomatologice este o piaţă liberă concurenţială. Și, în acest context, o limitare excesivă a accesului la perfecţionare profesională prin rezidenţiat a medicilor stomatologi nu este o măsură corectă și nici constructivă pentru îmbunătăţirea formală a calităţii serviciilor medicale de stomatologie din România. Găsirea unei soluţii de compromis între constrângerile bugetare ale Ministerului Sănătăţii și solicitările de sporire a posibilităţilor de a urma un rezidenţiat venite din partea medicilor stomatologi devine, în acest context, o prioritate în adoptarea unei politici de personal medical corecte.