Zile caniculare, aproape surprinzătoare în această vară ploioasă. Despre COVID-19 pare să se mai discute doar la televizor, vaccinarea se opintește, încercând cu greu să depășească pragul minimal pentru imunizarea în masă.

Cu greu, încercăm să ne amintim și de alte probleme ale vieţii noastre, pe care pandemia le-a ascuns adânc în memorie. Și, printre alte idei decât COVID, îmi vine în minte o scenă interesantă de acum câţiva ani, când am consultat în ambulatoriu un pacient care a beneficiat de consultaţie gratuită prin sistemul public de asigurări de sănătate.

Pentru elucidarea diagnosticului era nevoie și de un frotiu de sânge periferic, care nu era decontat. Costul nu era mare, mult mai mic decât la un laborator privat de exemplu, însă pacientul nu a acceptat efectuarea analizei suplimentare cu plată.

Avem, de altfel, un mare segment de populaţie care este dependent și chiar restricţionat la analizele gratuite care sunt prevăzute în barem, și care nu plătesc analize suplimentare.

În același timp, există pacienţi care plătesc diverse analize imagistice mai mult sau mai puţin sofisticate, în căutarea cauzelor problemelor medicale, de multe ori fără să întrebe înainte un medic, pentru că (nu?) la modă sunt RMN-ul sau CT-ul.

Pe de altă parte, vedem zilnic tot felul de reclame la suplimente sau medicamente fără prescripţie, care ne asaltează la radio sau la televizor.

Sau dispozitive de tot felul pentru tratamente ale bolilor degenerative, cu oferte cât mai atractive. Și te poţi întreba: dacă populaţia ţintă pentru aceste produse este mai degrabă populaţia vârstnică, au vreun succes?

Răspunsul îl putem avea dacă analizăm care sunt cheltuielile cu produsele cu prescripţie și fără prescripţie. Poate fi surprinzătoare informaţia, dar se pare că cheltuielile cu suplimente și OTC-uri depășesc cu mult costurile cu medicamente cu prescripţie,
raportul fiind aproape dublu.

Ce înţelegem de aici? Că pacienţii au încredere în special în tratamentele care nu sunt prescrise neapărat de medic, pe care le pot încerca după cum au aflat de la televizor sau de pe Facebook, sau că reclama este cea care face populaţia să dea banii pe medicamente pentru care nu este necesară prescripţia medicală sau pe diverse remedii, suplimente sau dispozitive minune? Pentru că, știm, publicitatea este permisă numai pentru medicamentele fără prescripţie, suplimente sau dispozitive medicale.

În același timp, responsabilitatea asupra eficienţei acestora din urmă este extrem de diluată tocmai pentru că nu există o recomandare medicală precisă, astfel încât odată ce o persoană a început să încerce aceste produse, va fi tentată să ia la rând și altele, în speranţa unei eficienţe mai mari. Și, de ce nu, poate este mai simplu să consumi niște pastile sau
prafuri dacă te supără ceva, în loc să stai la coadă pe la medic.

Aceste date ar putea sugera că populaţia ar fi dispusă să cheltuie pentru sănătate, dar mai degrabă atunci când decizia îi aparţine, chiar dacă aceasta a fost influenţată de informaţii din surse mai mult sau mai puţin de încredere.