Newsflash
OPINII

Deontologie înainte de orice

de Dr. Vlad STROESCU - feb. 24 2023
Deontologie înainte  de orice

Ideea conform căreia conștiinţa propriului prognostic nefast face mai mult rău decât bine e justificabilă din punct de vedere consecvenţialist, dar încalcă o bază deontologică, autonomia pacientului.

image-from-rawpixel-id-707022-jpeg
Foto: Rawpixel

Morala medicală este esenţialmente una deontologică, adică una a regulilor prestabilite. E o distincţie importantă faţă de alte teorii ale eticii, cum sunt consecvenţialismul sau utilitarianismul. A trebuit să învăţ pe cont propriu acești termeni, pentru că, în generaţia mea, nu exista vreun curs în curriculumul Facultăţii de Medicină care să-i explice.

Cred, sper că lucrurile s-au schimbat. Ca medici, nu avem libertatea să încălcăm niște reguli doar pentru că așa credem că e mai bine. Putem fi consecvenţialiști doar între limitele deontologiei. Există un motiv psihologic pentru această ordine a evenimentelor.

În consecvenţialism, scopul scuză mijloacele. Drenarea puroiului și vindecarea rănii justifică actul invaziv de a tăia cu bisturiul. Un rău mic justifică un bine mai mare. Dar acest lucru nu se poate desfășura doar sub umbrela unor reguli.

În Codul de la Nürnberg, scris după procesul medicilor regimului nazist, primul punct și cel mai lung privește consimţământul informat. Azi el stă la baza codurilor deontologice medicale din majoritatea democraţiilor.

Dar el nu a fost foarte bine primit de la început, pentru că mulţi medici au considerat că se aplică doar cazurilor extreme, precum experimentele pe oameni din Germania nazistă (știm de la Jay Katz, mare nume al studiului eticii medico-legale).

Îmi aduc aminte personal de numeroase exemple în care deontologia era încălcată pentru un „mai mare bine” perceput. În stagiul de oncologie din facultate, la începutul anilor 2000, au fost mai mulţi medici care ne-au îndemnat să ascundem prognosticul și chiar diagnosticul faţă de pacienţi.

Era o practică comună atunci. Mătușa mea nu a știut decât în ultima clipă că are cancer pancreatic, în schimb povara acestei informaţii era deplasată înspre familie, considerată suficient de validă să o suporte.

Ideea conform căreia conștiinţa propriului prognostic nefast face mai mult rău decât bine e una justificabilă din punct de vedere consecvenţialist, dar încalcă o bază deontologică, autonomia pacientului.

Înainte de publicarea primelor norme ale legii sănătăţii mintale, un pacient al spitalului de psihiatrie putea fi privat de libertate în orice clipă și fără formalităţi, chiar și la latitudinea „personalului mediu”. Desigur că intenţiile erau mereu bune, dar potenţialul de abuz – enorm. E greu să ne imaginăm azi, dar acea epocă s-a terminat de abia prin 2006.

Deși lucrurile s-au schimbat mult, ispita de a fi consecvenţial înainte de a fi deontologist apare în orice practică. Poate că mulţi dintre noi am făcut mici derogări de la etică spre mai marele bine al pacientului, așa cum îl percepem. De la acestea până la scandaluri de corupţie și frankensteinism care explodează în presă nu e însă o prăpastie, ci o pantă alunecoasă. Avem mereu de învăţat.

Citiți și: Amiabil și malpraxis

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe