Încadrându-se în seria proiectelor anuale destinate să pună în valoare patrimoniul Pinacotecii Municipiului București în două săli dedicate ale Palatului Suțu, expoziția „Portretul: imagine și oglindire” aduce și elemente de noutate. Aceasta deoarece cercetarea tematică a unui subiect de reprezentare plastică a mers dincolo de colecțiile de pictură și sculptură ale Pinacotecii. 

Curatoarea Ana Maria Măciucă a reușit să ofere o perspectivă multidisciplinară asupra portretului. Ea a integrat în expoziție lucrări de artă plastică și fotografii provenite și din alte colecții ale Muzeului Municipiului București (Colecția Tattarescu, Colecția Ligia și Pompiliul Macovei, Colecția Medrea, Colecția Storck etc.), precum și artefacte arheologice și numismatice, selectate din patrimoniul specializat al Muzeul Municipiului București și din Colecția Severeanu.

De la figuri antice la portrete clasice

Incursiunea în universul reprezentării chipului uman pornește de la figurine și statuete antice, pentru a continua cu portretele clasice, în stil academist, ale lui Anton Chladek. Sunt, de asemenea, prezentate și copii după mari maeștri occidentali (Rembrandt, Ribera, Guido Reni, Luca Giordano), realizate uneori de autori anonimi, ale căror subiecte, alături de portrete, acoperă și tematici biblice sau mitologice. 

Impresionează în acest spațiu portretele oficiale ale Regelui Ferdinand și Reginei Maria, semnate de Constantin Pascali. Lucrările îi înfățișează pe cei doi monarhi în ținute de gală, din profil, iar accentul cade mai mult pe importanța rangului lor, decât pe trăsăturile lor de personalitate.

În partea opusă a sălii avem parte de emoții de cu totul altă natură, în fața unor chipuri anonime de fete și tinere femei, realizate de Nicolae Grigorescu, Sava Henția și Carol Storck. În cazul acestora, artiștii au încercat să surprindă elemente definitorii ale caracterului persoanelor portretizate, sfiala, inocența ori siguranța de sine pe care le identificaseră la fiecare dinte ele. 

Artiști și artiste imortalizate în picturi

Continuând vizita, ne întâlnim cu artiștii și artistele secolului XX. În acea zonă, portretele unor persoane cunoscute stau alături de personaje anonime, pe al căror chip identificăm trăiri puternice care ne rețin privirea. 

În același timp, vedem cum artiștii se află în căutarea propriilor identități prin autoportrete (Gheorghe Petrașcu, Ștefan Dimitrescu, Ligia Macovei, Pia Massaci etc.). Veacul trecut este cel căruia îi datorăm și importante nume de scuplori, precum Cornel Medrea, Gheorghe Anghel ori Milița Petrașcu. Aceștia sunt prezenți în expoziție cu portrete ale unor confrați întru frumos (Camil Ressu, Corneliu Baba, George Enescu) sau cu autoportrete. 

Nu putem încheia înainte de a mai face o precizare: parcursul cronologic este doar una dintre opțiunile de vizitare și de lecturare a expoziției. Totodată, ea poate fi studiată, analizată și înțeleasă și din perspectiva modurilor de reprezentare și ale relației care se stabilește între realitatea modelului, artist și imaginea redată în opera de artă. Totul filtrat prin personalitatea și sensibilitatea privitorului.