Sunt locuri în care profesorii dezvăluie, rând pe rând, tainele anatomiei, baza fără de care nicio învățare ulterioară nu ar putea fi solid clădită. Este însă la fel de adevărat că și în alt domeniu, aparent divergent, deși profund interconectat, studenții se apropie de anatomie, chiar dacă o fac dintr-o perspectivă oarecum diferită. Viitorii artiști, indiferent de domeniul lor de pregătire (pictură, grafică, sculptură etc.) studiază anatomia artistică, într-o abordare a disciplinei menită să îi apropie de tainele corpului uman și să îi ghideze în reprezentarea acestuia. 

Experimente clandestine

Pe marii maeștri ai Renașterii dorința de cunoaștere i-a împins să fie anatomiști autodidacți, ei reușind, grație deosebitului lor talent artistic, să fie ilustratori medicali avant la lettre. Odată cu instituționalizarea învățământului artistic nu a mai fost nevoie de experimente clandestine, iar lucrul după modelul viu a fost întotdeauna completat de cursurile de anatomie ce relatau despre proporții și reliefuri, dar și despre ceea ce se află sub piele, mușchi și oase, și despre efectul mișcării asupra aspectului vizibil al corpului uman. 

Însuși Francisc Rainer, marele anatomist și antropolog, a ținut cursuri de anatomie artistică pentru studenții la arte plastice, adaptându-și prelegerile la interesul și nevoile celor care îl urmăreau, diferite de cele ale discipolilor săi mediciniști. 

Expoziția „Barcsay – Bammes”

Vrând să sublinieze importanța pe care desenul anatomic îl are în formarea artistică, Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, împreună cu Universitatea de Arte Frumoase de la Budapesta a organizat la sediul său expoziția intitulată simplu, „Barcsay – Bammes”, inclusă în agenda unor ample evenimente culturale din capitală, Bucharest Graphic Days și Salonul Național de Artă Contemporană, și care poate fi vizitată până la 5 decembrie a.c. 

Motivul acestei alegeri a fost sărbătorirea aniversării a 125 de ani de la nașterea lui Barcsay Jenő (1900–1988), pictor și grafician născut în Transilvania, unul dintre cei mai reprezentativi artiști maghiari ai secolului trecut, care la maturitate a îmbrățișat și cariera didactică. 

În calitate de profesor la Academia Maghiară de Arte Frumoase, Barcsay a publicat în 1953 manualul „Művészeti anatómia”(Anatomie artistică), care propunea noi metode pedagogice pentru predarea acestei discipline, valoarea lor fiind confirmată în timp prin utilizarea continuă în întregul continent. Expoziția prezintă desene în creion extrase din acest manual, remarcabile prin precizia detaliilor, dar și prin emoția care răzbate din ele, a artistului pasionat de munca sa, precum și a dascălului dornic să își îndrume bine ucenicii. 

Alături de lucrările artistului maghiar stau și desenele cu aceeași tematică ale confratelui german Gottfried Bammes (1920–2007), profesor la Academia de Arte Frumoase din Dresda, la rândul său formator de artiști și promotor al unei metode pedagogice proprii. Manualul său de anatomie artistică a fost tradus în mai multe limbi, și continuă să fie folosit și în prezent. Ceea ce ne oferă unic expoziția da față este posibilitatea de a privi lucrările acestor doi maeștri unele alături de celelalte, descoperind punctele comune dar mai ales elementele particulare.  

Dacă la Barcsay observăm o prelungire a tradiției umaniste, o cursivitate și poezie a liniilor, Bammes se remarcă prin concentrare asupra aspectelor tehnice ale desenului, trăsăturile sale de creion fiind mult mai directe, apropiindu-se uneori de matematică și desenul tehnic, fără a pierde totuși din vedere faptul că erau destinate unor viitori artiști.