Newsflash
OPINII

O criză a compasiunii

O criză a compasiunii

Ce se întâmplă acum este rezultatul unor crize: a încrederii, a compasiunii, a raţiunii. Primele două se pot reclădi, cu greu.

404-mckinsey-21a2538-kwan-aDevenim, unii dintre noi, mai puţin sensibili la eforturile personalului medical în lupta din linia întâi cu pandemia de COVID sau la eforturile personalului medical din linia a doua, care trebuie să își ia multe măsuri de precauţie și să investească sume inimaginabile cu doar doi ani în urmă pentru a funcţiona.

Devenim mai puţin sensibili la posibilitatea de a primi virusul și ulterior de a-l transmite unor semeni care prezintă riscul de a nu-i putea face faţă. Devenim mai puţin sensibili la faptul că oameni cu boli cronice sau cu
urgenţe terapeutice nu mai au loc în sistemul de sănătate supraîncărcat de cei care se luptă cu acest virus.

Devenim mai puţin sensibili faţă de oamenii care se tem cu adevărat și care poartă mască în mod consecvent sau își iau masuri de siguranţă, după știinţa medicală disponibilă sau după mărunta lor înţelegere. Devenim mai puţin sensibili faţă de oamenii care nu pot discerne, sau au obosit să o mai facă, bobul de neghină din noianul informaţional care ne înconjoară.

Devenim de-a dreptul insensibili la orice comunicare oficială a autorităţilor pe această temă. Suntem fie pro, fie contra. Prea puţin la mijloc. Prea puţină înţelegere. Multă polarizare.

De unde toate acestea?

Poate că din reflexul atâtor ani în care statul român s-a străduit să ne arate că suntem prea mici și prea lipsiţi de drepturi, prea neinteresanţi. Poate că dintr-un istoric nu tocmai fericit al interacţiunilor cetăţenilor cu cei care s-au îngrijit de sănătatea lor sau a celor dragi lor.

Dacă nu ţi-a păsat de mine până acum (statule, sistemule și, pe alocuri, doctore sau asistentule), de ce te-aș crede că îţi pasă tocmai acum? O criză a încrederii.

Mă simt destul de puternic cât să pot hotărî pentru mine. Nu pentru alţii. Pentru că nu există alţii, așa cum nici eu nu am prea
existat. Chiar nu îmi pasă de ceilalţi. O criză a compasiunii. Chiar cu riscul de a se dovedi că nu prea îmi pasă nici măcar de mine.

O criză a raţiunii. Sau a autocompasiunii. Criza raţiunii nu se rezolvă cu mai multă raţiune. Suntem cu toţii iraţionali în diferite feluri și faţă de diferite lucruri. Este ceva știut, dar neînţeles. Criza compasiunii, însă, se rezolvă cu compasiune. La fel și criza încrederii. Dar ia timp.

Războiul curent este pierdut. Măcar de-am învăţa ceva din el, dar mă tem că nu. De regulă scriu cu scopul de a contribui la ceva mai bun. Acum mă simt ușor dezarmat. Nu folosește la nimic ceea ce am scris. Îmi pare rău. Poate la meditaţie.
Prea puţin!

Citește și: Hora morții

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe