Prima dată când am auzit de Furosemid a fost în urmă cu 44 de ani. Bunicul meu (Moșu), Dumnezeu să îl odihnească în pace, avea insuficienţă cardiacă. În urmă cu 24 de ani am fost „loviţi” de medicamentul Nurofen, considerat prin compoziţia sa „drog ilegal”, iar Andreei Răducan i se „fura” medalia de aur obţinută cu atâta trudă. Andreea Răducan avusese „ghinionul” să răcească la momentul nepotrivit. 

Iată că, după alţi 24 de ani, aflăm că medicamentul Furosemid este și el „drog ilegal” (pentru sportivi). Nu putem să nu ne amintim de cumplita lovitură împotriva unei cariere sportive de înalt nivel, din cauza contaminării unui supliment nutritiv, cu procese și încercări aproape de „terorizare” făcute de indivizi care și-au permis să ceară suspendarea activităţii sportive a Simonei Halep pentru patru ani, apoi pentru șase ani, călcând cele mai elementare reguli de bun-simţ. 

Mai este ceva ce ar putea fi considerat incredibil pe lumea asta? Și oare unde vom ajunge în ritmul halucinant în care „toate nebuniile” se adună și se înmulţesc?  Este adevărat că în limbaj anglo-saxon medicamentul se numește „drug” (ex. din zona maladiilor infecţioase multidrug-resistant tuberculosis, pentru tulpinile de Mycobacterium tuberculosis rezistente la rifampicină și izoniazidă). Totuși, să se ajungă ca un medicament anti-hipertensiv să modifice dramatic viaţa unui om pare prea de tot.

Performanţe alterate/anulate

Florentinei Iușco i se interzice să participe la Olimpiadă pentru că a luat un medicament utilizat în hipertensiunea arterială. Simonei Halep i se blochează revenirea pe locul 1 mondial, sau cel puţin i se orchestrează eliminarea dintre primele 10, unde s-a menţinut prin munca sa pentru atât de mult timp, pentru că a primit (în necunoștinţă de cauză) un contaminant de supliment nutritiv. În schimb, unei alte persoane, cu nivel „extra-ridicat” de testosteron, i se permite să boxeze împotriva unei concurente de sex feminin, zdrobind-o la propriu și silind-o să abandoneze după mai puţin de 50 de secunde. 

O tânără italiancă muncește, trece de calificări la nivel naţional, obţine calificarea la Jocurile Olimpice și este silită să se retragă pentru că ajunge să fie lovită atât de tare încât se teme pentru viaţa sa. Reacţia din Ungaria a fost considerată „exagerată”. Sunt convins că pe concurenta maghiară a lovit-o mai „ușor” și „mai puţin” doar în urma scandalului monstruos pe care l-a declanșat. Așadar, știe să se stăpânească și să nu își verse forţa pseudo-feminină în mod bestial asupra unei alte concurente. Nu ar fi fost exagerată reacţia în care toate concurentele de pe „linia” acelei persoane s-ar fi retras și ar fi lăsat să obţină medalia de aur la „olimpiadă” fără a mai boxa.

Nu am atins niciodată un nivel de performanţă în sport. Dar știu ce înseamnă antrenamentul în sportul de performanţă, știu ce înseamnă să stai pe teren de câteva ori pe săptămână aproape zi-lumină. Pot să înţeleg ce înseamnă efortul unui sportiv. Mai mult decât atât, pot foarte bine să înţeleg ce înseamnă efortul unui număr imens de sportivi necunoscuţi, fără de care nu s-ar ajunge niciodată să existe „vârfuri”. Nu doar cei care au ajuns la Olimpiadă trebuie apreciaţi. Trebuie apreciaţi și ceilalţi. Poate că sunt multe sute de mii pe care nu îi cunoaștem. Prin munca, prin strădania, prin sacrificiul tuturor se poate ajunge la performanţă. Dar, într-o „lume care și-a pierdut busola”, performanţa poate fi alterată sau chiar anulată – precum în exemplele de mai sus și multe altele asemenea.