Apărut ca o continuare firească a proiectelor Asociației Zi de BINE dedicate dependențelor, proiectul NOline își propune să „deconecteze” adolescenții de telefoane și să îi ajute să se reconecteze la cei din jur. Elementul central al acestui proiect îl constituie taberele de la Straja, unde tinerii nu au acces la device-uri. Am discutat despre acest subiect cu Melania Medeleanu, cofondatoarea asociației.

Cum s-a născut proiectul NOline? 
NOline e continuarea firească a proiectelor CREAATiV dedicate dependențelor, pe care le-am început la Asociația Zi de BINE încă din 2023, cu grupuri de suport pentru părinții copiilor dependenți de substanțe. Ideea a pornit din ce vedeam deja la Centrul Comunitar Zi de BINE, în discuțiile cu părinți care își pierduseră reperele. O mamă ne-a povestit că, atunci când fiicei ei i se termina timpul alocat pe aplicații, lua agenda telefonică și modifica unele contacte, doar ca să mai aibă un motiv să butoneze telefonul. 

Altă mamă și-a văzut fata vorbind singură pe stradă, cu căștile în urechi, ca și cum ar fi avut un telefon la ea, deși nu avea. Nu erau povești izolate. Le auzeam tot mai des, de la profesori care nu mai ajungeau la elevi, de la părinți depășiți de o industrie de aplicații construită deliberat să fie adictivă. De aici a pornit NOline, un program de deconectare pentru reconectare: nu doar reducerea timpului pe ecrane, ci reconectarea adolescenților cu oamenii din jur, cu natura, cu resursele proprii.

În cadrul proiectului organizați și o tabără la Straja. Care este scopul acesteia?
Scopul central al taberei rămâne, dincolo de reducerea timpului petrecut pe ecrane, construirea unor experiențe cu impact emoțional care devin repere de dezvoltare pentru preadolescenți: montarea primului cort, drumețiile, lucrul în echipă, depășirea limitelor fizice. Studiile din domeniu arată că acest tip de experiențe funcționează ca factori protectori în prevenția dependențelor, pentru că încurajează recompensa obținută prin efort și relații autentice, în contrast cu recompensa rapidă a mediului digital.

Entuziasm pentru activități noi

Cum arată programul unei zile din această tabără? 
Fiecare zi are câteva repere fixe, conform regulilor „casei”: ora de trezire și de stingere, înviorarea, orele de masă. Între acestea, copiii au participat la ateliere și sesiuni de lucru cu psihologul Mihai Popa sau coach-ul Iulia Țoța, intercalate cu activități de tabără în aer liber, tiroliană, bob, panou de escaladă, piscină. Ca să nu mai vorbim despre cucerirea vârfului Parângul Mic. 

La acestea s-au adăugat activități de echipă: alegerea numelui echipei, construirea, în poienița de lângă tabără, cu materiale găsite în natură, a unei „case” a echipei, realizarea steagului propriu. Colegii de la Analog Valley au pregătit ateliere creative de cianotipie, vânătoare de comori, dar și de explorare și observare a naturii. Copiii au petrecut trei nopți la cort – cei mai mulți s-au aflat la prima experiență de acest fel –, iar serile s-au încheiat cu foc de tabără, marshmallows și un show de talente.

Mediul digital și social media funcționează, pentru mulți dintre ei, mai degrabă ca refugiu în căutarea unei conexiuni, decât ca adicție propriu-zisă. 

Care sunt activitățile cel mai bine primite de copii, dar cele mai puțin agreate?
Tot ce a ținut de aventură și de experiența fizică a taberei i-a bucurat vizibil – tiroliana, bobul, piscina, montatul cortului. Copiii au răspuns cu entuziasm la provocări noi. Componenta de relaționare a rămas zona în care e nevoie de mai mult sprijin. Despre ce vorbesc când comunicarea nu e mediată de un ecran, cum își fac prieteni. Ceva ce pare banal la prima vedere riscă să devină o provocare când interacțiunile sociale se diminuează.

Care este profilul copiilor care participă la aceste tabere? 
Programul se adresează adolescenților cu vârste între 11 și 14 ani, dar și părinților lor. În timp ce copiii merg în tabără, părinții participă la sesiuni de informare susținute de psihologul Diana Sălcudeanu. Criteriile de selecție vizează relația cu tehnologia, atunci când aceasta începe să afecteze echilibrul vieții de zi cu zi, motivația familiei de a participa și disponibilitatea de a parcurge toate etapele programului, inclusiv prezența părinților la toate întâlnirile dedicate lor.

În căutarea unei conexiuni

Ce feedback ați primit de la tinerii și părinții care au participat la tabere?
Părinții au fost ei înșiși surprinși de ușurința cu care copiii au renunțat la device-uri pe durata taberei. Cât despre copii, după ce a trecut șocul inițial al despărțirii de ecrane, au fost bucuroși să se conecteze și să se descopere atât pe ei înșiși, cât și pe ceilalți. Mai mult decât atât, după tabăra de anul trecut, copiii și-au redus voluntar timpul petrecut pe telefon și laptop, au prioritizat prieteniile offline și mișcarea și au devenit mai deschiși în familie.

Din poveștile pe care le-ați auzit de la tineri, cum descriu aceștia relația cu ecranele, cu rețelele sociale etc.?
Observația din acest an, venită din interacțiunea directă cu copiii, e că nu vorbim despre o dependență în sens clinic clasic, ci despre copii insuficient socializați, cu prea puține activități offline. Astfel, factorul principal pare să fie nevoia de conexiune, mai degrabă decât un mecanism compulsiv clasic. E o distincție importantă, pentru că schimbă și direcția de intervenție: nu doar limitarea accesului la ecrane, ci și construirea de alternative reale de conexiune, atât pentru copii, cât și pentru părinți, prin limite clare și timp de calitate constant, nu sporadic.

Ce planuri aveți în ceea ce privește acest proiect? 
Ne propunem să implicăm și mai mult părinții. Pentru că, până la urmă, ei au o contribuție semnificativă la setarea cadrului – cât timp are voie copilul să petreacă în fața ecranului? La ce are acces? Ce poate să facă, în ce activități e implicat în timpul liber? Cât timp petrece cu el? În orele în care sunt împreună ce fac? Noi, părinții, nu doar facem regulile, ci suntem și primul lor exemplu. Să înțelegem asta e foarte important și acesta este și motivul pentru care programul NOline se adresează și părinților.