Într-o societate în care nu există centre de stat cu paturi pentru tratarea copiilor și adolescenților cu probleme de adicții, înființarea centrelor CREAATiV a adus o rază de speranță în viața tinerilor cu astfel de probleme, dar și a aparținătorilor acestora. Prin intermediul acestui program, beneficiarii au acces gratuit la tratament medical, dar și la intervenții de psihoterapie, ergoterapie și art-terapie.

Pornind de la realitatea că, la nivelul anului 2023, în România nu exista niciun centru de stat care să ofere îngrijiri rezidențiale profesioniste copiilor și adolescenților cu probleme de adicții, Asociația Zi de BINE a pus bazele proiectului CREAATiV – Centrul de Recuperare și Educație împotriva Adicțiilor pentru Adolescenți și Tineri. Primul pas a fost făcut în anul 2024, prin lansarea centrului de la Spitalul de Psihiatrie Voila, dedicat copiilor și adolescenților. 

Următorul pas a fost făcut anul acesta, prin inaugurarea centrului CREAATiV din cadrul Centrului de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian”, gândit pentru tinerii cu vârsta de peste 18 ani. „Am pus bazele proiectului CREAATiV pornind de la o întrebare pe care părintele unui adolescent a pus-o unui medic la externarea copilului său dintr-un spital de psihiatrie – «mi-l dați înapoi acasă, ați scos substanța din el, dar eu ce fac mai departe, unde îl duc?», iar răspunsul pe care l-a primit a fost «aștepți să facă 18 ani», pentru că în România nu exista niciun centru de stat dedicat recuperării minorilor cu adicții. Și atunci, dacă un serviciu nu există, îl creezi. Cu atât mai mult cu cât nevoia de astfel servicii este mare, având în vedere că vârsta de consum scade din ce în ce mai mult, iar accesul la substanțe din ce în ce mai periculoase, cu un grad ridicat de dependență, este tot mai facil”, mi-a spus Melania Medeleanu, cofondatoarea Asociației Zi de BINE. 

Spațiu modern, adaptat  adolescenților

Următorul pas a fost să găsească un spațiu potrivit pentru a-și pune în practică ideea: „Am căutat un spital de psihiatrie care să aibă o componentă pediatrică. Am vrut să fie un loc care să nu deservească doar Bucureștiul, ci să fie ușor accesibil din mai multe părți ale țării. Și așa am ajuns la Spitalul de Psihiatrie Voila”. Și pentru că inițiativa a fost primită cu foarte multă deschidere de cei de la Voila, în februarie 2024, a fost inaugurat centrul CREAATiV, primul centru rezidențial de stat dedicat tratamentului minorilor cu dependențe. Un spațiu modern, prietenos, adaptat nevoilor tinerilor cu dependențe.

 „Recuperarea unui adolescent cu adicții înseamnă mult mai mult decât terapie sau a-l ține internat. Copiii au nevoie de un program pe termen lung, în care să fie ocupați în permanență cu activități care le sunt folositoare. În plus, copilul acela interacționează și cu asistenta medicală, și cu brancardierul, și e suficient ca unul dintre ei să nu găsească cuvintele potrivite sau să spună ceva nepotrivit, ca să strice munca pe care medicul a făcut-o până atunci. Așa că era nevoie ca această resursă umană să fie bine antrenată”, a explicat fondatoarea Asociației Zi de BINE. 

De aceea, cei care urmau să lucreze cu copiii din centrul CREAATiV au intrat într-un program de formare cu durata de un an, coordonat dr. Eugen Hriscu, directorul medical al Asociației Zi de BINE, medic psihiatru, specialist în prevenirea și tratarea adicțiilor. Însă, pentru că centrul de la Spitalul de Psihiatrie Voila se adresa doar minorilor, întrebarea apărută firesc a fost cum pot fi ajutați aceștia după ce împlinesc 18 ani, vârstă la care, din perspectivă legală, sunt considerați adulți, și nu mai pot fi tratați în secțiile destinate copiilor. Iar răspunsul a fost... inaugurarea, în martie 2026, a centrului CREAATiV din cadrul Centrului de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian” din București. 

Fiind destinat tinerilor cu dependențe cu vârsta de peste 18 ani, centrul din Capitală a fost conturat după modelul din Voila, împreună cu o echipă de la „Sfântul Stelian”, cu expertiză în domeniu: „Am creionat un program împreună cu echipa de la «Sfântul Stelian», care deja avea experiență în tratarea dependențelor. Astfel, după perioada de internare și etapa acută, tinerii pot să mai stea încă o lună – sau mai multe dacă este nevoie – în centrul CREAATiV”, a explicat Melania Medeleanu.

Mai mult decât dezintoxicare

Obiectivul centrelor CREAATiV este de a crea un program terapeutic complex și specific pentru dependențele de substanțe, cu o durată de minimum 30 de zile, astfel încât să poată merge dincolo de simpla etapă de dezintoxicare. Programul își propune să ofere îngrijiri complexe și integrate atât psihiatrice, cât și psihologice; să implice familia și să dezvolte abilități de viață prin ateliere de psihoterapie și ergoterapie. „Ne propunem ca, prin implicarea personalului spitalicesc, întreaga zi a pacientului să fie ocupată cu activități terapeutice, ergoterapeutice, sportive, artistice și, bineînțeles, psihiatrice și psihologice, astfel încât șederea lui să fie una intens curativă”, mi-a explicat dr. Eugen Hriscu. 

Un alt element caracteristic programelor CREAATiV este viziunea prin care acestea au fost create – există o intenție terapeutică în spatele fiecărui element de design, iar acest design se reflectă și la nivelul formării personalului. „Noi am încercat nu doar să facem training, ci să construim echipe multidisciplinare. Astfel, personalul care lucrează în centrele CREAATiV nu doar că a beneficiat de o formare specifică în abordarea adicțiilor, ci această formare a adus la un loc psihiatri, psihologi, asistenți medicali, asistenți sociali, infirmieri și brancardieri. Am ținut foarte mult ca trainingul să includă pe toată lumea, indiferent de backgroundul profesional. Toți au primit aceleași informații, sigur, cu anumite particularități adaptate diferitelor profesii”, a punctat medicul psihiatru. 

Rafinare a cunoștințelor 

Formarea a inclus atât elemente de introducere în domeniul adicțiilor – bazele științifice ale dependențelor de substanțe, dependența ca tulburare de sănătate mintală și perspectiva de sănătate publică asupra consumului de substanțe –, cât și noțiuni despre inițierea comunicării cu pacientul, creșterea motivației acestuia, dar și despre tehnicile de interviu motivațional, care în prezent reprezintă baza formării profesioniștilor din domeniul adicțiilor. Totodată, au fost acoperite elemente de terapie cognitiv-comportamentală, terapie creativă și ergoterapie. 

NU EXISTĂ O SINGURĂ INTERVENȚIE CARE SĂ RĂSPUNDĂ NEVOILOR TUTUROR PACIENȚILOR. DIN ACEST MOTIV, ESTE ESENȚIAL SĂ CONSTRUIM UN ADEVĂRAT CIRCUIT TERAPEUTIC, NU DOAR CENTRE INDIVIDUALE DE TRATAMENT. (Dr. Eugen Hriscu)

Formarea a inclus și o vizită de studiu la un centru de servicii de psihiatrie pentru adolescenți din Paris. „Având în vedere că vorbim de profesioniști în sănătate mintală cu o experiență vastă în domeniul în care activează, vorbim mai mult de rafinare și desăvârșire a cunoștințelor lor, de o îmbogățire a acestei experiențe cu date și instrumente la care nu au avut acces. De asemenea, vorbim de crearea unor mecanisme de colaborare intraspitalicească noi, pentru că este clar că sistemul medical pe care l-am moștenit din anii ’60 nu mai răspunde nevoilor pacienților și profesioniștilor din medicina de astăzi”, a adăugat dr. Eugen Hriscu.

Este nevoie de o reformare din interior a sistemului psihiatric

În acest context, doctorul Hriscu și-a exprimat speranța că centrele CREAATiV vor putea servi ca un model de reformare din interior a sistemului psihiatric românesc: „Psihiatria din România continuă să funcționeze, în mare măsură, după un model azilar, profund învechit. Cele mai multe spitale de psihiatrie sunt, de fapt, vechile azile psihiatrice construite în prima jumătate a secolului XX. România nu a trecut prin revoluția comunitară a psihiatriei, așa cum s-a întâmplat în alte țări europene. Spitale precum «Obregia» sau «Socola» (...) aparțin unei viziuni în care persoana cu tulburări psihice era scoasă din comunitate, izolată, ținută departe de societate și privită ca un pericol sau ca o povară de care societatea încerca să se debaraseze. Din păcate, în mare parte, am rămas prizonierii acestei viziuni. Pacientul este izolat între zidurile spitalului, iar psihiatrul este, la rândul său, izolat în spatele acelorași ziduri. (...) Modelul european merge în altă direcție: reducerea numărului de paturi de spital, dezvoltarea centrelor comunitare de sănătate mintală și orientarea pacientului, pe cât posibil, către servicii de psihiatrie comunitară. Spitalul nu ar trebui să fie centrul sistemului, ci doar una dintre componentele lui. Internarea este uneori necesară în psihiatrie. Atunci când este necesară, ea ar trebui să ofere îngrijiri de înaltă calitate: atenție la detalii, programe terapeutice complexe, echipe bine formate și intervenții adaptate nevoilor reale ale pacientului. Acesta este modelul pe care încercăm să îl construim în cadrul Centrelor CREAATiV”.

Dar pentru ca această viziune să prindă viață, spune medicul psihiatru, este nevoie de sprijin politic pentru astfel de inițiative, care apar la firul ierbii, dar care pot foarte ușor să fie înghițite de modul majoritar în care se face și s-a făcut de zeci de ani psihiatrie în România: „Un mod care, în 2026, face ca România să fie acuzată de tortură și monitorizată în acest sens de Comitetul ani-tortură al Comisiei Europene. (...) Centrele CREAATiV demonstrează că psihiatria românească are resurse și vocație pentru un alt fel de relație în acest triunghi format între medic, pacient și instituția psihiatrică”.

„Lucrurile nu sunt deloc liniare în dependența de substanțe”

La Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, din cele 60 de paturi destinate secțiilor de copii, 24 sunt dedicate minorilor cu adicții din programul CREAATiV. Deși centrul are o experiență de doi ani în tratarea copiilor și adolescenților cu dependențe, managerul unității sanitare caracterizează proiectul ca fiind încă în dezvoltare: „Consider că este în continuare un proiect în dezvoltare, pentru că nu am avut un șablon, să spunem, în care să ne încadrăm. Am încercat mereu să ne adaptăm la nevoile copiilor și la ceea ce ne-a învățat experiența practică. De exemplu, dacă la început permiteam unora dintre copii să le comande părinții pizza și să le aducă, astăzi nu mai permitem lucrul acesta, pentru că apar diferențe sau pentru că pe lângă pizza se mai putea strecura și un pachet de țigări sau altceva”, mi-a spus dr. Irina Minescu, managerul Spitalului de Psihiatrie Voila. 

Programul terapeutic a fost și el adaptat în funcție de nevoile copiilor și de back­groundul lor familial: „Inițial, noi am gândit un program pentru copii cu intelect normal, care provin din familii, iar de-a lungul timpului ne-am confruntat cu cazuri cu un grad de deficit cognitiv sau copii afectați foarte tare de substanțe, care nu puteau face față sesiunilor noastre de terapie de grup. În plus, am lucrat cu minori care proveneau din sistemul de protecție a copiilor, unde nu poți să vorbești la fel despre situațiile din familie. Și atunci, pe parcurs, am adaptat. Am încercat să separăm copiii, în sensul de a nu îi pune pe cei din sistemul de protecție să vorbească sau să asiste la sesiuni în care participau și copii care proveneau dintr-o familie și vorbeau despre ajutorul sau resursele primite de la părinți”.

Program structurat

Programul CREAATiV de la Spitalul de Psihiatrie Voila – la fel ca și cel de la Centrul „Sf. Stelian”– presupune internarea copiilor pentru aproximativ o lună. Este un program structurat, care include atât activități sportive sau de alt tip, cât și sesiuni de terapie individuală și de grup, organizate după principiile terapiei cognitiv-comportamentale și ale interviului motivațional.

„În fiecare dimineață, copiii au un program de înviorare, apoi, luni au oră de cinema. Marți și joi au ore de sport, cu un instructor din afara spitalului, care lucrează cu ei în mod profesionist. Miercuri au oră de lectură, iar vineri art-terapie. Pe lângă aceste activități, ei participă la 12 ședințe de terapie de grup. Acestea se finalizează cu întocmirea unui plan în care copiii trebuie să scrie ce schimbări vor face în viața lor odată reîntorși acasă”, mi-a relatat dr. Irina Minescu. 

MI-AȘ DORI CA LUMEA SĂ TRATEZE DEPENDENȚELE CA PE O AFECȚIUNE PSIHIATRICĂ CRONICĂ, PENTRU CARE E NEVOIE DE INTERVENȚIE SUSȚINUTĂ. 
(Dr. Irina Minescu)

Din cele 30 de zile de internare, perioada cea mai dificilă este la început, când gândul cel mai des exprimat de pacienți este „eu când plec de aici?”, iar, uneori, perioada de spitalizare se prelungește.

„În anumite situații, pacienții pot rămâne internați mai mult de o lună, pentru că majoritatea se internează după 2-3 ani de consum, iar în aceste situații, creierul lor este deja afectat de consum. Și atunci, este necesară o perioadă de acomodare de una-două săptămâni până când aceștia vor fi pregătiți să colaboreze cu noi. În faza inițială este nevoie ca ei să iasă puțin din zona aceea de a căuta doar substanța, pentru că la început, preocuparea lor acolo este. În primele zile vorbesc numai despre asta. În plus, sunt foarte interesați de când se pot externa, pentru că sunt convinși că dependența lor nu este atât de gravă, că sunt alte persoane care consumă mult mai mult decât ei, dar care nu au ajuns să fie internate. Și atunci se întreabă ei de ce sunt aici. Dar cam după două săptămâni încep să conștientizeze [situația în care se află], aceasta fiind, de altfel, și perioada după care este recomandată începerea terapiei de grup”, a precizat managerul Spitalului Voila.

Ce se întâmplă după externare

Odată externați, copiii primesc o scrisoare medicală, recomandări privind consilierea psihologică și sunt chemați la consultații de monitorizare lunar sau chiar mai devreme de atât, dacă situația o impune. În primii doi ani de funcționare, centrul CREAATiV de la Voila a tratat deja aproximativ 200 de tineri. Cei mai mulți au provenit din București, însă au existat și pacienți din Bacău, Constanța, Oradea, Prahova, Maramureș, Suceava, Timișoara sau Vrancea. Dintre aceștia, în primul an, aproximativ 70% reușiseră să nu recadă la trei luni de la externare, în contextul în care recăderile sunt destul de obișnuite în astfel de situații, mai ales în rândul anumitor categorii populaționale: „Riscul recăderii este aproape de 100% la cei din centre [de plasament], unde personalul nu are educația și pregătirea potrivite astfel încât să aibă o atitudine corespunzătoare [față de acești copii], care să descurajeze consumul. O altă categorie vulnerabilă este cea a celor care provin din zonele defavorizate sau rău famate. În lipsa unei alternative, mulți dintre acești copii se întorc în același zone propice consumului și, indiferent de cât ar fi de puternici, creierul încă nu poate rezista tentației și atunci recad”.

Pe de altă parte, un rol important în parcursul de vindecare al copiilor îl au și părinții: „Lucrurile nu sunt deloc liniare în dependența de substanțe. Drumul este destul de anevoios și necesită foarte multă răbdare și implicare din partea familiei. Dacă familia nu înțelege problematica dependenței, succesul terapeutic nu prea este garantat, cu atât mai mult cu cât acesta nu este garantat nici în situațiile în care familia e înțelegătoare, pentru că [rezultatul terapeutic final] depinde de expunerea din mediu”, subliniază dr. Irina Minescu.

De aceea, pe viitor, i-ar plăcea ca la Centru să poată fi înființate grupuri de sprijin pentru părinții sau aparținătorii copiilor cu probleme de dependență: „Astfel de grupuri ar fi utile, dar, deși resursa umană implicată în activitățile centrului este suficientă în raport cu numărul copiilor pe care îi tratăm, specialiștii noștri nu au timpul necesar să se mai implice și în activități ce țin de consilierea părinților sau aparținătorilor. Am luat în calcul inclusiv varianta ca în viitor să putem asigura măcar ședințe de consiliere online pentru ei, pentru că știm că le-ar face bine să vadă că nu sunt singurii în această situație. Totodată, cred că i-ar ajuta să afle cum s-au descurcat alte familii care au trecut prin aceleași încercări, dar deocamdată nu ne permitem acest pas”, a conchis dr. Irina Minescu.

„SUNT GATA SĂ O IAU DE LA ZERO”

Conceput pentru tinerii cu vârsta de peste 18 ani, Centrul CREAATiV din cadrul Centrului de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian” a externat în luna iunie primii pacienți înscriși în program. Ionuț (numele nu este cel real, pentru a-i proteja identitatea tânărului – n. red.) este un tânăr de 21 de ani, care a intrat în programul CREAATiV după două tentative eșuate de a renunța la dependența de substanțe legale

 „Am avut o problemă cu ele încă de la 15 ani, acum fac 21. Până să ajung în programul CREAATiV, m-am mai internat de două ori. Prima dată am reușit să mă las timp de două luni, după aceea am recăzut. A doua oară n-am vrut să mă internez, am venit [la spital] sperând că nu sunt locuri și, venind cu gândul acesta, nu am rezistat tot programul. Am rezistat o săptămână pe etajul de dezintoxicare, după care am plecat. Deși am ieșit din acea unitate sanitară cu gândul că nu vreau să mă mai droghez, peste o oră am ajuns să fac exact acest lucru. Am recăzut timp de vreo lună și jumătate și după aceea am venit din nou să mă internez”, mărturisește tânărul.

Perioada pe care a petrecut-o în centrul CREAATiV a fost atât una de reflecție, în care și-a făcut un plan pe care să-l urmeze, astfel încât să se distanțeze de potențialii factori care l-ar putea readuce în zona de consum de substanțe, cât și una în care și-a descoperit noi pasiuni: „În perioada în care am fost internat, am început să citesc – eu care n-am mai pus mâna pe o carte de zece ani, aici am citit patru. În plus, mi-am făcut un plan pe care să-l urmez odată externat. În primul rând, trebuie să mă mut din cartierul în care locuiesc. Stând în Ferentari, îmi este foarte ușor să accesez [substanțe ilegale] și mult mai greu să nu ajung în preajma lor. Ieșind din casă, pe strada mea sunt cel puțin patru oameni care vând legale”, a subliniat Ionuț. 

Un alt pas pe care acesta ar vrea să-l facă este găsirea unui loc de muncă sau, de ce nu, reluarea studiilor: „Am 12 clase terminate și vreau să susțin examenul de Bacalaureat. (...) Apoi mi-ar plăcea să pot să mă specializez într-o meserie de care este nevoie și din care să câștig bine”. Însă dincolo de acestea, primul obiectiv pe care și l-a propus este să rupă legătura cu vechiul anturaj: „După ce ajung acasă, îmi voi șterge actualele conturi [de rețele sociale] și îmi voi face altele, sub un alt nume, astfel încât să pierd legătura [cu vechii prieteni], pentru că nu e un mediu propice mie. (...) Nu am un prieten cuminte sau treaz, ca să zic așa. Pentru că atunci când te droghezi, nu mai ești treaz, trăiești într-o altă viață, într-o altă lume. Și acum sunt gata să o iau de la zero”.

Trenduri îngrijorătoare

Între pacienții care au ajuns la centrul CREAATiV din București, un trend îngrijorător observat a fost legat de abuzul de medicamente, care a crescut semnificativ în ultima perioadă. Jocurile de noroc, de asemenea, au început să fie o problemă. Adicțiile comportamentale sunt și ele o provocare, la fel și policonsumul. 

„În ultima perioadă există un policonsum – nu vorbim doar de o substanță. Abuzul de medicamente a crescut îngrijorător, din păcate, în ultima perioadă. Jocurile de noroc au început și ele să fie o problemă tratată medical în spitalul nostru. Avem și pacienți cu adicții comportamentale. Întâlnim combinații de noi substanțe psihotrope cu medicamente, de exemplu”, a subliniat Maria Popescu, managerul Centrului de Evaluare și Tratament a Toxicodependențelor pentru Tineri „Sfântul Stelian”.

Programul de la centrul din București este construit pe trei piloni. Primul are în vedere detoxifierea pacienților: „Adesea, pacienții vin într-o situație acută – intoxicați sau în sevraj. Și atunci, având camera de gardă, (...) putem să-i internăm în secția de acuți, unde începe primul pilon, cel al detoxifierii – o etapă care ține între 5 și 14 zile”, mi-a explica dr. Ines Pop Prefit‑Iarca, directorul medical al Centrului „Sfântul Stelian” din București. Al doilea pilon este cel de post-cură, oferit, practic, în centrul CREAATiV, unde se produc primele schimbări în atitudinea pacienților, a adăugat aceasta. 

ADESEA, PACIENȚII VIN ÎNTR-O SITUAȚIE ACUTĂ – INTOXICAȚI SAU ÎN SEVRAJ.

„Post-cura este, zic eu, acel pilon unde se produc primele efecte vizibile la pacienți. Practic, în această etapă, începem să creăm, să spunem, o nouă identitate a pacientului, cea în lipsa substanței, pentru că mulți consumatori nu știu ce să facă cu timpul lor, cum să-și creeze altfel plăcere în afară de utilizarea unei substanțe. Și asta este ceea ce încercăm noi să facem: nu numai să-i ținem la distanță de substanță, dar să creăm și alte mijloace [de ocupare a timpului], să le creăm o viață alternativă la fel de satisfăcătoare – dacă nu chiar mai satisfăcătoare.” 

Al treilea pilon este legat de monitorizarea pacienților după externare: „Este foarte important ca odată externați, pacienții să păstreze contactul cu noi măcar o dată pe lună. Acesta este și motivul pentru care avem ambulatoriul integrat și spitalizările de zi, unde putem să le oferim servicii. Totodată, pacienții pot beneficia de întrevederi de grup regulate cu un psiholog (...) astfel încât să vedem dacă abstinența a fost susținută sau nu”, a subliniat directorul medical al Centrului „Sf. Stelian”.   

Mozaic pentru viitor

O importanță specială în cadrul programului din București este acordată ergoterapiei, o formă de intervenție terapeutică în care lucrul manual și activitatea creativă sunt folosite ca instrumente de recuperare psihică. În prezent, în cadrul Centrului, tinerii învață să lucreze cu mozaic, activitatea terapeutică fiind orientată spre dezvoltarea unui proiect colectiv. Mai precis, amenajarea gardului din curtea interioară a Centrului cu aceste lucrări în mozaic.

 „Cu sprijinul asociației Zi de BINE, curtea interioară a spitalului va fi amenajată. Fiecare pacient va contribui cu munca sa la acest proiect, în sensul în care gardul din curtea spitalului va fi decorat cu aceste piese de mozaic pe care tinerii le vor lucra în atelierele la care participă în cadrul proiectului CREAATiV. Este un proiect de lungă durată – sunt multe piese și multe panouri, dar la sfârșit va fi un proiect foarte frumos”, a subliniat managerul centrului „Sf. Stelian”.

Și pentru că, așa cum spunea managerul Spitalului de Psihiatrie Voila, în vindecarea copiilor și tinerilor cu probleme de dependență familia are un rol important, părinții sunt și ei implicați în procesul terapeutic al tinerilor tratați la Centrul CREAATiV de la „Sf. Stelian”: „Familia face parte din acest proces. Au participat atât la sesiuni de consiliere individuală, cât și consiliere de grup, astfel încât să știe să recunoască semnele, să știe cum să abordeze aceste probleme [de dependență] și să sprijine [tânărul] în continuare. Trebuie să acceptăm că dependența este o boală cronică și [trebuie] să o tratăm ca atare. Până nu vom înțelege acest aspect, ne vom confrunta cu multe recăderi”, a punctat managerul Centrului „Sf. Stelian”.