Mai sunt câteva zile până la premiera TRAFIC, un serial crime drama original, care promite să ne captiveze încă de la primul episod. Protagoniștii producției sunt Dragoș Bucur și Tudor Chirilă, iar povestea explorează până unde este dispus să meargă un părinte pentru a-și salva copilul atunci când acesta ajunge în situații-limită. Din 13 iulie, TRAFIC va putea fi urmărit la PRO TV și pe VOYO.

În centrul acțiunii se află Doru Alexe (personaj interpretat de Dragoș Bucur), un curier ce duce o viață aparent obișnuită alături de familia sa. Totul se va schimba radical în momentul în care fiul său, Bogdan (interpretat de Alexandru Burcă), ajunge implicat în anturaje periculoase, ce îl vor atrage într-o serie de evenimente care le va pune la încercare întreaga familie. În paralel, Laurențiu Crețu, procurorul interpretat de Tudor Chirilă, descoperă că nici propria familie nu este ferită de pericolele care îi pândesc pe adolescenții de astăzi și va face tot ce îi stă în putere pentru a-și proteja fiica, Maria (Ioana Brumar).

Serialul este regizat de Anghel Damian, iar la vizionarea de presă a primului episod, regizorul a avut o foarte interesantă conversație cu Melania Medeleanu, reprezentanta ONG-ului „Zi de bine”, cunoscut pentru acțiunile sale de ajutorare a copiilor și tinerilor cu dependențe. Redăm cele mai interesante momente ale conversației mai jos și vă invităm să urmăriți primul episod al serialului începând din 13 iulie pe PRO TV sau pe platforma Voyo.

Anghel Damian: Melania, cum ai ajuns să fii preocupată de adicțiile adolescenților?

Melania Medeleanu: Până în urmă cu câțiva ani, dependențele tinerilor nu erau chiar în aria noastră de preocupări. Asta până când a ajuns la urechile mele un dialog care mi s-a părut absolut halucinant: în momentul în care un părinte și-a scos din spital copilul dependent de substanțe a pus, desigur, întrebarea: „I-ați salvat viața. I-ați scos substanța din corp. Dar eu unde îl duc, ce fac cu el acum? Unde îl duc?” Iar răspunsul pe care l-a primit acest părinte a fost: „Așteptați să facă 18 ani. Pentru că în România nu există centre de recuperare a minorilor cu adicții.” Am crezut că e o informație eronată, că nu se poate să fie adevărat! Așa că am făcut un research și am constatat că, din păcate, informația se confirmă. Și ce faci atunci când nu există ceva? Faci să existe! Și astfel, în 2024 am deschis la centrul la Spitalul de Psihiatrie din Voila primul centru din România pentru recuperarea minorilor cu adicții.

Dar se mai întâmplă și altceva uneori. Tânărul face 18 ani în plin proces de recuperare legal. El nu mai e copil, ar trebui să-l muți de acolo într-un centru de adulți, dar faptul că are 18 ani și o zi nu îl facem mai adult decât era ieri. Și unde-l mutăm așa încât să-și continue procesul ăsta de recuperare? Nu există un astfel de spațiu. Așa că l-am creat și pe aceasta chiar în acesta an, la centrul de tratare a toxicodependențelor Sfântul Stelian din București. Există, iată, și această posibilitate, ca tinerii care încep recuperarea la Asociația Creativ Voila să poată să și-o continue în acest centru.

Anghel Damian: Care este numitorul comun care îi transformă pe unii tineri în dependenți?

Melania Medeleanu: Ne-am uitat la cei peste 200 de tineri care au trecut până acum prin centrul de la Voila și ne-am uitat și la familiile lor. Vin din familii bogate? Unii, da, dar unii vin din familii dezorganizate și foarte sărace. Sunt unii care vin din familii în care s-a pus accent pe educație, dar sunt și alții, care vin după ce au abandonat școala de mult. Sunt copii care au fost abuzați, dar și copii care n-au fost abuzați. Atunci care e numitorul comun? Răspunsul l-am aflat când am întrebat-o pe o tânără cum ar descrie ea depedența. Răspunsul ei a fost: „ca o inimă frântă, care nu mai poate să se repare”. O altă tânără mi-a zis că e ca n gol. Și acesta pare să fie elementul comun – un gol, o durere. Asta îi duce acolo pe fiecare dintre ei. Durerea care apare atunci când se simt respinși, când ar vrea să aparțină, atunci când nu se simt înțeleși, atunci când se simt trădați. De fiecare dată apare acest gol pe care ei cred că nu-l pot umple altfel.

Să știți - curiozitatea nu te împinge spre dependență, însă golul ăsta poate să o facă și să te ducă spre consum de substanțe și adicție. Nimeni nu consumă droguri pentru că e prea fericit. Nimeni nu își dorește să devină dependent de droguri! E acolo o durere pe care, din păcate, adulții nu știu să-i învețe pe copii să o suporte, să o înlocuiască. Și riscul de dependență așa apare.

Anghel Damian: Cum facem să prevenim să apară golul și apoi să prevenim dependența?

Melania Medeleanu: Aș spune în primul rând, ce să nu facem. Din păcate, se face mult, mult rău cu cele mai bune intenții, mai ales în campaniile de prevenție din școli. Mergem în școli și le ducem copiilor ochelari care simulează consumul de droguri, cu speranța că o să-i speriem. De fapt, e ca și cum le-am fi dat prima doză gratuit! Tot așa, nu facem decât să le stârnim curiozitatea acestor copii când mergem cu foști consumatori de droguri în școală, care își spun povestea în aceeași speranță, de a-i speria pe copii. Noi facem mai mult rău decât bine pentru că, de fapt, le spunem copiilor o să moară dacă vor consuma droguri, că o să ajungă foarte rău. Și ei ce văd că un drogat care a scăpat. Deci i-am păcălit. Și mai văd și că-l purtăm din școală în școală, deci e o ocazie de a deveni... vedetă! Aceasta este o metodă de recuperare, și nu una de prevenție! Mergem cu fostul consumator de droguri în spital, ca să le dea speranță celor care în acel moment se luptă să scape de dependență, să le arate că pot să scape.

Mai sunt tot felul de campanii de genul „Spune NU drogurilor!”. Sunt complet nerecomandate astfel de campanii.Cum să crezi că un copil, un adolescent, un tânăr o să refuze să consume doar pentru că ceva îi ordonă să spună nu? Este o utopie! îÎn realitate, trebuie să-l învățăm să umple acel gol, să-l umple cu relații corecte, de încredere, cu blândețe. 

Totuși, ce funcționează? Există metode bazate pe știință și care au fost validate de Organizația Mondială a Sănătății și de Ministerul Sănătății. Trebuie să înțelegem că prevenția începe în relație cu adulții din viața noastră, în relație cu grupul nostru de prieteni. Dacă grupul de prieteni în care mergi consumă, dacă cei mai mulți dintre prietenii tăi consumă, probabil că vei consuma și tu. Dar, dacă acasă ai mediul ăla de siguranță și mod de judecată, ai o șansă în plus să scapi. Atunci când spațiul de acasă nu este spațiul de siguranță și copilul pățește ceva, el va fugi acasă pentru că va ști că va fi certat ,că va fi judecat, că va fi pedepsi. Ș se va duce unde? La prietenii lui, unde nu există judecată și unde alinarea poate să ia cea mai nepotrită formă, respectiv substanța.

Dacă părinții știu cine e în cercul tău de prieteni, cine sunt prietenii tăi, dacă știu unde mergi, ce faceți, dacă există niște limite sănătoase, atunci riscul de consum scade semnificativ.

Anghel Damian: Noi, creatorii, ne iluzionăm sau ne place să ne iluzionăm că munca noastră, într-un fel, influențează. Faptul că noi facem un serial în care vorbim deschis despre ce se întâmplă în momentul acesta cu adicțiile adolescenților, ce se întâmplă cu familiile acestora, credem că are un efect, chiar dacă e ficțiune...

Melania Medeleanu: Muzica, cinematografia au influențat generații, chiar se întâmplă lucrul ăsta! Aveți un impact uriaș! Faptul că există filme pe această temă țin subiectul sus și e important să continuăm să vorbim despre el. E un film, vine, pleacă, dar rămâne în memoria oamenilor până la un punct. E important ca artiștii să înțeleagă că, dincolo de rol mai există ceva. Artiștii, actorii, regizorii, scenariștii au această putere, de a face rău sau de a face bine. Și, cel mai important, au puterea de a alege între rău și bine.