Primul studiu clinic în care iradierea pulmonară cu doză redusă (Low Dose Radiotherapy – LDRT) a fost aplicată la pacienţi cu o formă severă de pneumonie indusă de infecţia cu SARS-CoV-2 a fost efectuat în Statele Unite, la Winship Cancer Institute de la Universitatea Emory din Atlanta, Georgia, de profesorul M. Kahn și comunicat la conferinţa online a Societăţii Americane de Radioterapie din 2020. Studiul a inclus zece pacienţi, iar după iradiere, la nouă dintre aceștia a fost evidenţiat efectul antiinflamator al radioterapiei cu doză redusă (Fig. 1).

        Un alt studiu, efectuat în Spania de data aceasta, a fost publicat recent în Int J Rad Oncol Biol Phys 2021 de grupul condus de Noelia Sanmamed. În figura 2 este reprodusă, pentru exemplificare, evoluţia modificărilor induse de iradierea parenchimului pulmonar la pacienţii cu COVID-19 iradiaţi cu doză redusă.

        În prezent mai sunt în derulare alte două mari studii randomizate, și anume: trialul PRE-VENT NCT0446683 (Fig. 3) și trialul VENTED NCT04427566 (Fig. 4).

EFECTELE LDRT ASUPRA PLĂMÂNULUI AFECTAT

        Aminteam în articolul publicat în Viaţa Medicală nr. 4 din 29 ianuarie 2021 că dominant, din punct de vedere clinic, în boala COVID-19 este sindromul de insuficienţă respiratorie acută (SARS) de grade diferite: de la semne minore la insuficienţă respiratorie acută care necesită, în final, administrarea de oxigen și intubarea pacientului. Simultan cu procesul inflamator acut manifestat la nivelul pulmonar este și afectarea sistemului cardiovascular.

        În general, pacienţii cu COVID-19 au și antecedente de boli cardiovasculare, ceea ce înrăutăţește parcursul bolii și scad șansele de supravieţuire. Răspunsul inflamator acut ce însoţește infecţia cu virusul SARS-CoV-2 este de grade diferite, în funcţie de gravitatea bolii: de la semne clinice minore la „furtuna de citokine”.

        În final, insuficienţa respiratorie acută este cea care decide șansa de supravieţuire, în funcţie de răspunsul la terapiile standard
actuale.

        Acţiunea radiaţiilor cu doză unică joasă de 0,3-1,5 Gy la nivelul parenchimului pulmonar afectat de procesul inflamator în COVID-19 are loc la patru niveluri, dintre care trei la nivel alveolar și vascular (Fig. 5).

        A patra acţiune a LDRT favorizează efectul antiinflamator prin schimbarea sensului polarizării macrofagului M1, ce are caracter proinflamator, într-un macrofag cu fenotipul M2, ce are acţiune antiinflamatorie (Fig. 6).

CONCLUZIE

        Efectele antiinflamatorii ale LDRT, evidenţiate în cadrul eforturilor de îmbunătăţire a prognosticului, în special a cazurilor de COVID-19 cu evoluţie severă, în care șansa de supravieţuire este extrem de redusă, ar putea fi confirmate prin iniţierea unor studii randomizate în care să fie inclus un număr mare de pacienţi. Invit Societatea Română de Radioterapie și Oncologie Medicală să analizeze posibilitatea implicării ei în acest demers de a face accesibilă LDRT pacienţilor din România cu COVID-19 cu evoluţie severă, îmbunătăţindu-le astfel șansa de supravieţuire.