Mai este profesia de moașă căutată în zilele noastre? Ce rol au moașele în sistemul de sănătate? Cât de utile sunt serviciile de educaţie prenatală? La aceste întrebări ne-a răspuns recent Anca Bălășoiu, moașă licenţiată, cu o experienţă de peste 23 de ani în domeniul medical.  Anca Bălășoiu este doctor în medicină, membră a Comisiei de Moașe și a Comisiei de Etică și Deontologie din cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR)  – filiala București. Am discutat cu ea despre provocările acestei profesii, dar și despre părţile ei frumoase. Interlocutoarea mea este coordonatoarea „Școlii Mamei”, iar cursurile pentru viitorii părinţi s-au dovedit a fi o parte extrem de utilă a profesiei sale.

Și-a început cariera profesională ca asistent medical, iar în 2004 a susţinut examenul de admitere la UMF „Carol Davila”, specializarea moașă. Ulterior, a urmat un program de masterat, urmat de studii doctorale, tot la UMF „Carol Davila” din București. În anii de facultate nu a avut un mentor. Își amintește însă cu drag de primul ei instructor de practică de la școala postliceală sanitară: „O persoană care m-a inspirat profund prin rigurozitatea și profesionalismul său. De la ea am învăţat că în această profesie nu există loc pentru greșeli”. 

Deși implică mari responsabilităţi, profesia de moașă i-a adus numeroase satisfacţii atât pe plan profesional, cât și personal: „Fiecare femeie este unică, iar diversitatea cazurilor întâlnite a fost deopotrivă fascinantă și plină de provocări. Profesia mi-a oferit o împlinire constantă și oportunitatea de a lucra în medii variate, cum ar fi maternitatea, educaţia prenatală a viitorilor părinţi, formarea viitorilor asistenţi și moașe, evaluarea noilor colegi, elaborarea de proceduri, dezvoltarea unor programe de sănătate maternă și chiar implicarea în cercetare”.  Am vrut să aflu de la interlocutoarea mea care sunt trăsăturile care definesc o moașă bună. Printre cele mai importante se numără: empatia, răbdarea, abilităţile de comunicare, cunoștinţele solide, adaptabilitatea, îndemânarea practică, spiritul de echipă și respectul pentru diversitate.

Provocări multiple 

Profesia de moașă este esenţială în sistemul de sănătate, amintește Anca Bălășoiu, moașa având un rol central în îngrijirea materno-infantilă. Ele nu activează doar în sala de nașteri, ci oferă suport emoţional, educaţional și medical femeilor și familiilor acestora, de la adolescenţă până la sfârșitul vieţii. Totuși, acest domeniu se confruntă cu provocări: recunoașterea insuficientă a importanţei moașelor în echipa medicală și accesul limitat la formare continuă și resurse. „Moașele nu au acces la specializări în domeniul ecografiei sau al planificării familiale. În ciuda acestor dificultăţi, profesia de moașă rămâne o vocaţie profundă, care implică devotament, empatie și dorinţa constantă de a îmbunătăţi vieţile celor pe care le îngrijim”. 

În România, această meserie a început să devină din ce în ce mai căutată, în special în contextul creșterii interesului pentru nașterile naturale și educaţia prenatală, este de părere interlocutoarea mea. Deși, în trecut,  numărul celor care se înscriau la Facultatea de Moașe era relativ scăzut, tendinţele recente indică o creștere a acestui interes: „Viitoarele studente sunt atrase de oportunităţile de a contribui activ la sănătatea femeilor și copiilor, precum și de impactul pozitiv pe care îl pot avea în comunitate”. Această schimbare este stimulată și de campaniile de informare despre importanţa educaţiei prenatale și rolul esenţial al moașelor în îngrijirea maternă și a nou-născutului.

Prejudecăţile continuă să afecteze percepţia oamenilor 

Cum este văzută astăzi profesia de moașă în ţara noastră? Răspunsul nu este unul simplu. Moașele urmează studii universitare cu durata de patru ani, iar multe dintre ele continuă cu programe de masterat sau studii doctorale. „Astăzi, profesia de moașă în România este în curs de recunoaștere și reevaluare, însă percepţia generală variază. Deși, în trecut, moașele erau respectate și esenţiale în comunitate, rolul lor a fost subestimat în ultimele decenii”, afirmă Anca Bălășoiu. 

În prezent, crede ea, există un interes tot mai mare pentru rolul moașelor, în special datorită promovării rolului lor în societate și a faptului că sunt formate pentru a face educaţie pentru sănătatea familiei și a acorda îngrijiri medicale. „Totuși, lipsa de informare și prejudecăţile continuă să afecteze percepţia publică, mulţi încă nu înţeleg pe deplin competenţele și responsabilităţile moașelor.” Cu toate acestea, sprijinul oferit de comunitatea medicală și de părinţii care au beneficiat de serviciile moașelor contribuie la crearea unei imagini tot mai pozitive și apreciate a acestei profesii. 

România are nevoie de extinderea serviciilor de educaţie prenatală 

Interlocutoarea mea este și coordonatoare a cursurilor „Școala Mamei”. Am rugat-o să-mi spună cum decurge, de obicei, colaborarea cu mamele și cu taţii, dar mai ales în ce constau metodele sale de predare: „Activitatea mea se concentrează pe oferirea unui suport educaţional complet și personalizat pentru viitorii părinţi atât pentru mame, cât și pentru taţi. Colaborez îndeaproape cu mamele. Le ofer informaţii importante despre sarcină, naștere și îngrijirea nou-născutului și, totodată, sprijin emoţional pentru a le consolida încrederea în propriile abilităţi”. 

În lucrul cu taţii, moașa Anca Bălășoiu pune accentul pe implicarea activă atât în perioada sarcinii, cât și după naștere. Ea îi ajută să înţeleagă importanţa lor în susţinerea partenerelor și în crearea unui mediu familial echilibrat și sănătos. „Îmi adaptez metodele de predare pentru a răspunde nevoilor fiecărei familii. Scopul este oferirea de cunoștinţe teoretice și practice, astfel încât părinţii să se simtă pregătiţi și susţinuţi în această etapă importantă a vieţii lor. De asemenea, le ofer taţilor teme pentru acasă, pentru a-i responsabiliza și a-i implica activ în sprijinul mamei și în îngrijirea nou-născutului.”

Mai mulţi participanţi la cursuri 

Din ianuarie 2011 până în februarie 2019, în Maternitatea Bucur a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” din București,  cursurile de educaţie prenatală au fost organizate lunar, cu o durată a acestora de aproximativ zece ore (în mai multe module). Din luna martie a anului 2019 cursul a fost organizat și susţinut doar online, iar durata unuia a fost stabilită la patru ore. 

„Cu toate că accesul la un astfel de serviciu necesită resurse materiale (acces la internet şi dispozitive electronice), numărul celor care participă la cursurile de educaţie prenatală a crescut de la 50-100 de cupluri pe lună la un număr care variază între 500 și 1.500 de cupluri pe lună. Cifrele demonstrează nevoia acută a acestui tip de serviciu”, ne-a declarat moașa Anca Bălășoiu. 

Am vrut să aflu de la interlocutoarea mea cum este văzută educaţia prenatală în ţara noastră și mai ales dacă, în opinia sa, ar fi necesar ca statul român să facă mai mult pentru viitorii părinţi. În prezent, educaţia prenatală rămâne o componentă esenţială a îngrijirii materne în România. Ea este oferită în principal în mediul urban, de diverse unităţi obstetricale, clinici private și organizaţii non-guvernamentale, mi-a explicat aceasta. Temele abordate în cadrul acestor cursuri sunt alese de persoanele implicate în susţinerea lor (moașe, asistenţi medicali, medici, psihologi etc.) pe baza propriei experienţe și competenţe profesionale. „Cu toate acestea, gravidele și familiile lor resimt în continuare o nevoie acută de acces la educaţie prenatală și de promovare a importanţei acesteia atât în rândul viitoarelor mame, cât și al comunităţii medicale.”

E nevoie de finanţare

Totuși, Anca Bălășoiu crede că România are nevoie de extinderea acestui tip de servicii, prin includerea lor în programele naţionale de sănătate și mai crede că este nevoie de finanţare din partea unor instituţii precum Ministerul Sănătăţii și Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. „Organizarea acestor cursuri în diferite regiuni geografice, fie ele rurale sau urbane, precum și în cadrul unităţilor medicale – spitale, maternităţi etc. – poate facilita accesul la educaţia prenatală. Promovarea acestor programe de instituţiile medicale și personalul sanitar poate contribui la creșterea numărului de participanţi”, a atras atenţia membra Comisiei de Moașe a OAMGMAMR – filiala București. 

În plus, sunt necesare stabilirea unor modele de cursuri și standardizarea programelor de educaţie prenatală, adaptate la nevoile și caracteristicile individuale și socioculturale ale femeilor însărcinate, conchide interlocutoarea mea: „Toate aceste măsuri ar putea favoriza colaborarea între furnizorii de servicii medicale și ar putea duce la dezvoltarea unor programe de specializare pentru personalul medical implicat în instruirea viitorilor părinţi”. 

„Școala Mamei”, de la începuturi până în prezent

Când a înfiinţat „Școala Mamei”, Anca Bălășoiu a întâmpinat numeroase provocări: „Înainte de începerea cursurilor, m-am confruntat cu dificultăţi legate de lipsa fondurilor pentru amenajarea spaţiului”. În primul an după începerea cursurilor, provocările au fost legate de scepticismul celor din jur: „Nu credeau că o moașă poate oferi informaţii de calitate”. 

Ulterior, a întâmpinat unele provocări în gestionarea numărului mare de înscrieri la cursurile pe care le susţinea. A fost necesar să readapteze spaţiul, să organizeze mai multe serii de cursuri și, în unele cazuri, a fost nevoită să refuze înscrierile unor cupluri din cauza lipsei de locuri disponibile. În prezent, moașa susţine majoritatea cursurilor în mediul online, oferind viitorilor părinţi oportunitatea de a avea acces la cursuri de educaţie prenatală în număr cât mai mare. 

Cursurile de puericultură sunt esenţiale pentru viitorii părinţi, atrage atenţia interlocutoarea mea, deoarece le oferă cunoștinţe și abilităţi practice necesare pentru a face faţă provocărilor din sarcină și în primele săptămâni de viaţă ale nou-născutului. „Acestea acoperă aspecte importante precum: îngrijirea sarcinii, alimentaţia și igiena în sarcină, nașterea, îngrijirea în lăuzie, îngrijirea nou-născutului, alăptarea, somnul și dezvoltarea sa, ajutând părinţii să capete încredere în propriile capacităţi de a avea grijă de copil. De asemenea, le oferă ocazia să afle informaţii de la specialiști și să clarifice orice nelămuriri.” 

Părinţii vor învăţa la cursurile de puericultură cum să gestioneze situaţii comune, cum ar fi colicii sau schimbatul scutecului. Tot aici, ei vor dobândi o înţelegere mai bună a etapelor de dezvoltare a copilului. În plus, cursurile contribuie și la o mai bună comunicare între părinţi, pregătindu-i să colaboreze eficient în îngrijirea nou-născutului.