Dramaturgul american Neil Simon (1927-2018) este, poate, cel mai de succes și jucat autor de aproape toate teatrele din lume. Piesele, mai toate inspirate din viaţa reală, au fost jucate mai întâi pe Broadway. Ulterior, au fost traduse și reprezentate în întreaga lume, dobândind un loc de frunte în repertoriul teatral universal din secolele al XX-lea și al XXI-lea.

În spectacolul Bârfe, zvonuri și minciuni, pus în scenă la Teatrul Naţional din București, o întâmplare ciudată se petrece în casa viceprimarului din New York, chiar la aniversarea căsătoriei acestuia.

Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau amândouă? Misterul trebuie elucidat pe loc de invitaţii la petrecere, deoarece orice scurgere de informaţii le-ar pune în pericol cariera.

Regretatul Ion Caramitru – în calitate de regizor –, ajutat de scenograful Cătălin Ionescu Arbore și de Liliana Cenean – autoarea unor costume adecvate –, a înţeles foarte bine mecanismul piesei poliţiste. A alcătuit o distribuţie exactă, cu piste false și, bineînţeles, cu un final deschis.

Întreaga echipă de actori reușește compoziţii elegante, uneori pline de haz, alteori doar zgomotoase, nervoase, care au rolul de a ţine spectatorul sub presiune.

În casa primarului, invitaţii descoperă lucruri reale sau false privind relaţiile dintre ei. Informaţii deja cunoscute de majoritatea celor prezenţi, pe care le comunică unii altora cu mare satisfacţie, comentându-le sarcastic, cu un soi de umor englezesc, uneori de bună calitate.

Foarte elegant în îmbrăcăminte și prezenţă fizică se prezintă cuplul Cooper (Florentina Ţilea și Gavril Pătru), în timp ce cuplul Cusack (Rodica Ionescu și Armand Calotă) este foarte exotic.

Una peste alta, este un spectacol bine rodat (se joacă de câţiva ani) și pare la fel de proaspăt ca la premieră. A fost o reală plăcere să vezi atâţia actori de calitate la un loc. Textul însă ar fi trebuit restrâns pe alocuri, pentru că uneori spectacolul în sine se lungește.

Citiți și: În căutarea lui Maxy