Ca medici, învățăm destul de repede, atât în perioada pregătirii formale din facultate, dar mai ales o dată intrați pe drumul practicii clinice, că pacientul care ni se adresează are, dincolo de nevoia clară a unui diagnostic și a găsirii unei soluții pentru problema sa de sănătate, și o nevoie de sprijin emoțional care depășește granițele medicinei bazate pe dovezi. Noi înșine simțim adesea impulsul de a ieși din zona profesională și a pătrunde în spații diferite ale spiritului uman, pentru a afla momente de seninătate și tihnă sufletească.

Artele (vizuale, muzicale, scenice, literare) reprezintă unul din aceste spații ale întâlnirii, care pot aduce laolaltă medici, terapeuți și pacienți, dar și oameni obișnuiți ce vor să se bucure de frumos și armonie. În spiritul acestei transdisciplinarități, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a inițiat, în parteneriat cu Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București (ASSMB), un program de includere a muzicii în mediul spitalicesc, „Madrigal pentru spitale”, pentru susținerea pacienților și a personalului medical deopotrivă. 

În același timp, la sediul Galeriei Madrigal de pe Dealul Mitropoliei, spațiu privilegiat de întâlnire a artelor vizuale cu muzica și scenografia, a fost găzduită, în perioada 3-6 septembrie a.c., cea de-a doua expoziție născută în contextul aceleiași colaborări dintre instituția de cultură și cea medicală, prima având loc la începutul lunii mai a.c..

Explozie de culoare

Elementul comun al celor două expoziții este profilul unităților medicale și al pacienților care au realizat lucrările prezentate publicului. Dacă în primăvară a fost vorba de creații ale copiilor îngrijiți în secția de specialitate ale Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, de această dată am descoperit lucrările pacienților Spitalului de Psihiatrie Titan „Dr. Constantin Gorgos”, atât adulți cât și copii, reunite sub titlul „Lumina dinăuntru devine culoare”. 

Într-adevăr, ceea ce se observă cu mare ușurință încă de la prima privire aruncată simezelor, este explozia de culoare, ca și cum toți autorii lucrărilor ar fi căutat să găsească sprijin și alinare în bogăția cromatică pe care o aveau la dispoziție pe paletă. Scopul expoziției trece însă în zone mai profunde, care ne pot purta cu gândul mult dincolo de stratul superficial al fascinației estetice.

Un prim motiv de reflecție este cel legat de rolul artelor vizuale în viața noastră ca indivizi, de modul cum interacțiunea cu pictura sau sculptura are capacitatea de a contribui la starea noastră de bine, chiar și când nu avem nicio afecțiune fizică sau mentală. Este și constatarea unui amplu raport dat publicității de Organizația Mondială a Sănătății în anul 2019 (1). 

Anterior acestui moment, terapia prin artă și-a dovedit, de asemenea, rolul semnificativ în ameliorarea sănătății psihice, atât prin posibilitatea pe care le-o dă pacienților, de a-și exterioriza astfel trăirile și ideile, cât și prin intervenția pe care echipa medicală o poate adapta în urma analizei reprezentărilor făcute de pacienți. Canalizarea temerilor, angoaselor, a gândurilor obsesive și transformarea lor în creații artistice poate deveni un mod de viață și chiar o cale de supraviețuire, care să depășească simplul cadru al atelierului de terapie sau al cabinetului medical, devenind un modul vivendi, care să îi facă să rezoneze și pe privitori. 

Un exemplu faimos, și cu totul remarcabil, este al artistei japoneze Yayoi Kusama (1929-2026), care și-a modelat traumele din copilărie într-o lume plină de buline colorate, ce i-au adus celebritatea în lumea întreagă. Luptând constant cu problemele psihice, artista a locuit timp de aproape jumătate de veac într-un centru de boli psihiatrice, și a afirmat mereu că singura ei cale de supraviețuire a fost să își transpună teama, anxietatea și durerea în artă.

Conținut simbolic

Pe de altă parte, putem privi aceste lucrări și din perspectiva conținutului lor simbolic sau conceptual, raportându-ne la arta naivă și la cea primitivă, cu care creațiile pacienților psihiatrici au multe elemente comune, căci arta capabilă să emoționeze și să transmită mesaje cu sens nu se naște doar din mâinile celor care au făcut studii de specialitate. 

Cecilia Cuțescu Storck, pictoriță și profesoară de arte frumoase, afirma despre desenele făcute de persoanele cu tulburări mentale că „iau elemente din natură și le combină cu logica lor specială, amuzând și uimind în același timp prin neprevăzutul și originalitatea lor. (...) Linia, simplă în puritatea ei, (...) se apropie ca aspect de linia-sinteză la care tindem ca la un maximum de frumusețe în arta cultă și uneori ele se întâlnesc pe aceeași culme” (2).

Galerie imagini (5)

În final, aflați în mijlocul unei astfel de expoziții, putem ajunge să ne schimbăm percepția despre indivizi pe care, de multe ori, societatea i-a stigmatizat, ocolindu-i și marginalizându-i. Și nu ne referim aici doar la afecțiunile psihice, ci și la dizabilități fizice, care pot fi, la rândul lor, integrate și depășite cu ajutorul artei, după cum o demonstrează exemplar o altă creatoare japoneză, Mari Takayama, născută cu hemimelie tibială și ectrodactilie. 

Prin autoportretele sale fotografice, iese din poziția de persoană cu dizabilități, susținându-și capacitatea de a funcționa ca un individ obișnuit, și ajutându-ne să înțelegem astfel experiența celor veniți pe lume cu aceste imperfecțiuni fizice.

1 Daisy Fancourt, Saoirse Finn. What is the evidence on the role of the arts in improving health and well-being? A scoping review. World Health Organization.Copenhagen Regional Office for Europe. 2019. https://iris.who.int/handle/10665/329834.

2 Cecilia Cuțescu Storck. Fresca unei vieți. Editura Vremea, București 2006, p. 209.