Pășind în primele zile de septembrie, într-o atmosferă ce mai păstrează ceva din lejeritatea și exuberanța verii de care parcă n-am vrea încă să ne despărțim, devenim conștienți, ca bucureșteni, că am trecut pragul celei mai importante luni pentru orașul nostru, cea în care își sărbătorește, an de an, atestarea formală a existenței.

Ca un preambul la Zilele Bucureștiului 2026, Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură organizează, în perioada 4-19 septembrie a.c., o serie de manifestări culturale inedite, dedicate orașului și muzicii, în cele mai diverse expresii stilistice ale sale. „Muzica la muzeu” este un nou proiect vibrant, pus la cale de echipa Asociației care în ultimii ani a adus de multe ori bucurie publicului din capitală, prin concertele caritabile anuale „Suflet în culori”, organizate în beneficiul copiilor cu autism ori seratele „Opera FANtastica”. 

Evenimentul actual e un prilej cu totul special de a hoinări prin oraș, poate prin locuri pe care nu le-am mai văzut de mult, sau pe care le vedem cu această ocazie cu ochi proaspeți, dintr-o altă perspectivă. Palate istorice, muzee de artă și de istorie, muzee etnografice ori tehnice, devin gazde inedite, dar primitoare, pentru întîlniri culturale ce au muzica drept liant.

Proiectul a debutat pe 4 septembrie a.c., în Salonul Cerchez de la Muzeul Național Cotroceni, cu un concert intitulat „Vivaldi, vioara celor patru anotimpuri”. Acesta a fost susținut de violonista Clara Cernat, alături de pianistul și compozitorul Thierry Huillet. 

Firul narativ al poveștii despre maestrul din laguna venețiană prinzând glas grație jurnalistei și scriitoarei Ioana Bâldea Constantinescu. Programul a reunit acordurile bine-cunoscute ale „Anotimpurilor” cu adaptările create de Thierry Huillet, purtând publicul într-o emoționată istorie muzicală prin timp și spațiu. 

La intersecția dintre cuvinte și muzică

Ca o prelungire a acestei prime seri, pe 5 septembrie, în fermecătoarea grădină a Muzeului Național al Literaturii Române a fost lansat și volumul scris de Clara Cernat, intitulat „Vivaldi și vioara celor patru anotimpuri”, într-o ediție multilingvă (franceză, română, italiană și spaniolă). 

Pentru cititorii care sunt în același timp și iubitori de muzică clasică, această povestire se constituie într-o originală îngemănare între lumea cuvintelor și universul muzicii, plăsmuit de interpreți, compozitori și făuritori de instrumente, totul presărat cu istorisiri și legende istorice. 

Dincolo de balansul între diferite timpuri istorice, firul narativ parcurge anotimpurile unui an, care sunt totodată și anotimpurile vietii, provocările ei, cu suișuri și coborâșuri, de care are parte fiecare dintre noi, ca un îndemn de speranță că soarele va răsări mereu după furtună, iar muzica, literatura si arta ne pot fi mereu prieteni de nădejde, care să ne sprijine necondiționat la bine, dar mai ales la greu.

Armonioasa alăturare a muzicii și artelor vizuale a constituit experiența de o mare sensibilitate a concertului „În rezonanță” susținut pe 8 septembrie de Duo Serafim (adică violonceliștii Ștefan Cazacu și Mircea Marian) la Muzeul Colecțiilor de Artă, într-una din sălile unde este expusă colecția Elena și Anastase Simu.  

Lucrările camerale, interpretate cu virtuozitate de cei doi muzicieni, au umplut spațiul, ne-au făcut să călătorim în timp și să ne simțim aidoma participanților la seratele muzicale pe care familia Simu le organiza cândva. Chiar și portetele amfitrionilor păreau că împărtășesc emoția publicului prezent.

Un proiect sincretic

În cadrul evenimentului am stat de vorbă cu Clara Cernat, în calitate de muzician și director artistic al manifestării, care a avut bunăvoința de a ne răspunde la câteva întrebări.

În deschiderea concertului inaugural al proiectului Muzica la muzeu ați menționat încărcătura istorică și emoțională a locului în care ne aflam, Palatul Cotroceni. Ce influență are pentru dvs., ca muzician, spațiul în care susțineți un concert? În plus, este ceva diferit să cântați în fața publicului din România?
Petru mine spatiul în care se face muzica este foarte important: acustica, apropierea de public, înălțimea tavanului, lumina, totul contează. Mă simt inspirată de locul în care cânt. El îmi răspunde cu propriile sale rezonanţe. Sunt mereu emoționată atunci când concertez în fața publicului din România. Este minunat să revii acasă!

Cum vedeți acest proiect din perspectiva dvs. de director artistic?
„Muzica la Muzeu” este un proiect amplu, generos, sincretic. Eveniment la prima sa editie, la care multe din muzeele Bucurestiului au răspuns cu entuziasm, este un festival în care barierele dintre genurile muzicale nu există, căci include lansări de carte, expoziții, concerte de muzică clasică, folclorică, electronică, medievală, spectacole de muzică și literatură, expoziții.

Am ascultat cu mare încântare îmbinarea dintre muzică, imagini și cuvinte care alcătuiesc concertul „Vivaldi, vioara celor patru anotimpuri”. Ce v-a determinat să scrieți un text metaforic dedicat vieții compozitorului venețian și cum a fost transpunerea sa în compoziție scenică ce împletește mai multe paliere senzoriale?
Am scris această nuvelă inspirată de frumusețea și de magia Veneției, a muzicii și a personalității lui Antonio Vivaldi. Thierry Huillet a făcut adaptarea muzicală a textului selectionat din nuvelă, integrând în opera muzicală toate temele celebrelor „Anotimpuri” de Vivaldi, combinându-le cu teme proprii. Este a treia poveste muzicală scrisă de mine pe care Thierry Huillet o adaptează sub forma unei lucrări muzicale cu text. Primele două au fost „Mandolina din Lviov” si „Secretul Zânei Muzicii”.

Pentru publicul meloman, muzica este bucurie, relaxare si chiar terapie. Ceea ce faceți dvs. este pentru noi ceilalți o sursă a stării de bine. Relația muzicianului cu partitura si cu instrumentul său produce aceleași emoții pozitive, sau aduce uneori și momente de încordare sau chiar nemulțumire? Care este remediul dvs. atunci când aveți momente dificile în carieră?
Mă bucur să aflu că această stare de bine este generalizată la public, după un concert. Eu am o relație cordială cu partitura, chiar și atunci când este foarte dificilă. Încerc mereu să o abordez cu zâmbet si voie bună. Nu am remediu pentru momentele dificile ale vieții. Cariera face parte din viață, care nu este „un long fleuve tranquille”(un lung fluviu liniștit – trad.), ca să citez expresia franțuzească. Trebuie trecut cu seninătate prin vâltorile vieţii și ale carierei. Este bine să crezi mereu în drumul tàu, indiferent de furtunile destinului.

Cum vedeți relația dintre muzică și medicină, și profesioniștii din acest domeniu, știut fiind că unii dintre colegii mei de breaslă fac muzică în timpul liber, cântă la instrumente, și periodic susțin concerte împreună?
Ca pedagog, am avut studenți foarte talentați care până la urmă au ales medicina. Unii dintre ei sunt instrumentiști minunați. Dimensiunea terapeutică a muzicii este binecunoscută și exploatată în numeroase clinici și spitale, se poate vorbi de muzicoterapie.

În final, vă rog să transmiteți un mesaj pentru cititorii revistei „Viața Medicală”.
Sper din suflet ca o mare parte din cititorii  publicației vor fi interesați să participe ca spectatori la festivalul „Muzica la Muzeu” care se desfășoară în muzeele Bucureștiului până pe 19 septembrie 2026!