Conform The Health Care Index din 2021, ţara noastră se află pe locul 69 din totalul de 89 de ţări studiate privind calitatea serviciilor medicale, inclusiv infrastructura. De fapt, lipsa infrastructurii este cea care ne și trage în subsolul clasamentului. Cu un punctaj de 35,32, spitalele noastre se situează mai degrabă la nivelul mediei celor din ţările africane, fiind foarte departe de cele vest-europene.

Ce presupune o infrastructură medicală la standarde ne explică Vasile Ruscovan (foto), directorul general al Kapamed Internaţional, lider în furnizarea de produse și soluţii integrate pentru logistică medicală precum cele utilizate în marile spitale din lume, cum ar fi: Johns Hopkins (SUA), McGill (Canada), La Fe (Spania) sau Sidra (Qatar).  

Succesul primelor spitale noi depinde de know-how-ul și standardele utilizate

        Ne bucură faptul că Guvernul, prin Ministerul Sănătăţii, dar și autorităţile locale au iniţiat, în diferite stadii de proiect, construcţia de unităţi spitalicești noi, cum ar fi: cele trei spitale regionale, noul Spital Judeţean din Sibiu, Centrul Integrat de Transplant și noul Spital Monobloc pentru Copii, ambele din Cluj. Pe de altă parte, suntem îngrijoraţi de capacitatea de management a autorităţilor în a implementa aceste proiecte într-un timp rezonabil, având în vedere experienţa cu spitalul din Fălticeni, a cărui construcţie a durat 30 de ani.

        Discutând despre proiectele noi de spitale, având în vedere complexitatea acestor unităţi, dar și lipsa unei experienţe locale consistente în proiectare și construire, pentru a ne asigura de succesul acestor investiţii, este nevoie de un transfer de know-how în ceea ce privește standardele implementate. De altfel, am observat deja iniţiative locale sectoriale care, neavând un standard relevant după care să se ghideze, își dezvoltă propriul standard pe baza unei legislaţii neactualizate. Astfel, vedem clădiri cu condiţii hoteliere foarte bune, dotate cu aparatură de ultimă generaţie, dar nu vedem fluxuri și spaţii potrivite depozitării și trasabilităţii materialelor sanitare și farmaceutice. În aceste clădiri, chiar dacă pacientul va fi tratat pe un pat nou și confortabil, singur în salon, el va continua să fie expus la infecţiile intraspitalicești și la erorile materiale de tratament. De aceea consider că ar trebui să luăm ca model spitale din ţările care au reușit deja să-și dezvolte infrastructura medicală potrivită, clasându-se în top 10 mondial, cum ar fi Coreea de Sud, Marea Britanie, Danemarca sau Spania.

Logistica medicală este „călcâiul lui Ahile” în orice spital din lume

        Un element important ce stă în puzzle-ul de proiectare a unui spital modern îl reprezintă arhitectura logistică. Spitalele care au înţeles acest lucru astăzi performează atât medical, cât și economic. Spre exemplu, Spitalul Universitar La Fe din Valencia, cu 1.000 de paturi, construit relativ recent, este considerat cel mai performant spital public din Europa. De altfel, „inovaţia și experienţa pentru servicii adresate pacienţilor” este deviza acestui spital care își livrează medicaţia din depozit pe secţii cu roboţi, iar trasabilitatea acesteia este asigurată prin farmacii automate și cabinete inteligente plasate pe secţiile și blocurile operatorii. Practic, e imposibil să se fi consumat o fiolă, un comprimat, o fașă sau un cateter fără ca acestea să nu fie monitorizate prin tehnologiile inovative de trasabilitate.  

        Dacă ne uităm la Marea Britanie, deja de câţiva ani cei de la Serviciul Naţional de Sănătate (NHS) au un program de implementare de echipamente automatizate a trasabilităţii medicamentelor utilizate în spitale. Conform NHS, cu ajutorul acestui echipament, pe lângă inventarul real la nivelul punctelor de consum de pe secţii, britanicii au redus foarte mult din costurile administrative, au crescut nivelul de siguranţă a pacientului, scăzând din incidenţa erorilor materiale de la 6% la sub 1%, și au înregistrat și economii serioase din bugetul de medicamente, cu aproximativ 11% pe lună. Economic vorbind, investiţia este dovedită ca rentabilă, fiind amortizată într-un interval de aproximativ trei ani.

        În acest sens, în special pentru proiectele de spitale noi din România, pledăm pentru o standardizare logistică bazată pe sisteme performante stabile, interconectate și validate deja în spitalele occidentale moderne. Aici ne referim atât la partea de dotare cu mobilier special pentru depozitarea materialelor și a medicamentelor, cum ar fi rafturi cu polimeri antimicrobieni, mobilier modular, coșuri autoclavabile, cabinete inteligente și farmacii automatizate, cât și la partea de sisteme informatice dedicate, tip WMS, ERP și HIS. Implementarea pe mai departe de tot felul de soluţii locale izolate, de multe ori improvizate, nevalidate privind funcţiunile și nestandardizate, s-a dovedit a fi ineficientă. De ce să continuăm să mergem pe același drum dacă avem deja disponibile soluţii la cheie dovedite? De exemplu, majoritatea covârșitoare a spitalelor publice din România nici până astăzi nu au implementată deja banala logistică de scanare a produselor prin cod de bare. Din păcate, recepţia de la furnizori și darea în consum se fac încă cu bonierul și creionul chimic.    

Vom avea fonduri mai multe numai dacă vom preveni risipa

        Credem că viitoarele spitale trebuie să răspundă nevoilor viitorului. Ca să putem previziona aceste nevoi, trebuie să privim încotro ne îndreptăm. În acest sens, foarte multe studii de profil ne arată că aproape 50% din bugetul unui spital îl reprezintă cheltuielile cu materiale și medicamente. Atunci când mergem într-un spital și ne împiedicăm la propriu pe holurile acestuia de cutii cu materiale sanitare depozitate clandestin, ne punem o singură întrebare: chiar nu ne interesează ce se întâmplă cu jumătate din resursa financiară a spitalului nostru? Ca manager de companie îmi monitorizez strict stocurile de marfă, iar cele mai eficiente soluţii dovedite sunt aplicarea de proceduri interne și utilizarea de soluţii tehnice care ne oferă o trasabilitate eficientă prevenind din riscurile de expirare și monitorizând toate mișcările, din momentul intrării în depozit, până în momentul dării în consum sau a vânzării.

        Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne arată în raportul său din 2019 că, an de an, cheltuielile publice în sănătate cresc în medie cu 3,7%; spitalele, forţate sau nu, cheltuie mai mult. De asemenea, personalul medical ne atrage atenţia în Annals of Internal Medicine din 2016 că în timpul lor profesional încep să prevaleze activităţile non-medicale. Peste două treimi din timpul acestora este dedicat acţiunilor birocratice, administrative și logistice. Imaginaţi-vă: astăzi, un medic este plătit pentru opt ore de lucru pe zi ca să și le dedice  pacientului; în realitate însă, acesta se ocupă de pacient doar două ore pe zi, pentru că în restul timpului este prins cu birocraţia. În spitalele occidentale există chiar un criteriu de evaluare a acestui aspect. Se numește „release of clinical time management”. Din păcate, la noi nu am întâlnit încă astfel de preocupări. O soluţie la această problemă este digitalizarea proceselor. Atât a celor de management și administrativ, cât și a celor medicale. Desigur, auzim din ce în ce mai des acest termen de digitalizare a spitalelor și de creare de programe informatice dedicate, dar prea puţini ne și explică ce presupune, de fapt, digitalizarea. 

        Cel mai mare furnizor de soluţii tip ERP din lume, compania germană SAP, chiar anul acesta a întocmit un raport privind direcţiile industriei healthcare din sfera digitală.

        Acestea sunt:

1. Spital inteligent – presupune digitalizarea și automatizarea tuturor proceselor repetitive, atât cele ale personalului medical, cât și ale celui administrativ, oferirea de informaţii în timp real, precum și planificarea inteligentă a resurselor, oferirea de analize predictive bazate pe date.
2. Centricitatea pacientului, prioritizând relaţia și experienţa spitalului cu pacienţii săi prin „self-service”, utilizând tehnologiile wearable.
3. Creșterea calităţii asistenţei medicale, utilizând soluţiile operaţionale, clinice și analitice în vederea obţinerii unui control mai bun și a vizibilităţii privind rezultatele.
4. Valorificarea resursei umane specializate, livrând cele mai bune servicii medicale cu un grad ridicat de implicare.
5. Reţele „healthcare” interconectate de tip colaborativ și inovativ, prin transfer reciproc de date în vederea îmbunătăţirii statusului pacienţilor și schimbului de informaţii, facilitând platforme telehealth și case colaboration.

Concluzii

        În concluzie, am argumentat că orice spital nou sau proiect de modernizare trebuie să aibă printre obiective:

1. Implementarea de sisteme informatice de digitalizare;
2. Configurarea unei infrastructuri de logistică medicală standardizată, care să asigure trasabilitatea tuturor produselor, securizând medicamentele și materialele sanitare, prevenind expirarea acestora, optimizând stocul la consum și aducând economii la bugetul spitalui;
3. Pentru a ne asigura succesul proiectelor, până ce vom reuși să dezvoltăm propria experienţă, avem nevoie de transfer de know-how și utilizarea standardelor de la cei care astăzi sunt consideraţi cei mai buni în asigurarea serviciilor medicale
   de calitate.

Compania Kapamed Internaţional a implementat cu succes numeroase proiecte de dotare specifică, în spitale precum: Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. George I.M. Georgescu” din Iași, noul UPU Oradea, Spitalul „Regina Maria” din Cluj-Napoca, Spitalul Universitar Militar Central București ș.a.m.d. Vasile Ruscovan se află pe lista vorbitorilor de anul acesta la ROHO Convenţia Română a Spitalelor 2021.