Expoziția „Flori și gâze versus Blue Monday”, a medicului de familie Valentin Pantea, reunește imagini surprinse într-o adevărată explozie de culoare, care invită privitorul la o pauză de respirație și reflecție. Pentru mine, această expoziție are și o puternică dimensiune personală. L-am cunoscut pe Valentin Pantea în urmă cu aproximativ zece ani, într-o sală de tenis de masă, atrași de aceeași pasiune sportivă. Pe atunci, timpul părea mai generos, iar eu îmi dedicam multă energie unei alte pasiuni: fotografia.

Galerie imagini (6)

 Vali a văzut imaginile pe care le realizam și, într-o zi, în timpul unui meci, mi-a spus direct: „Te rog, învață-mă și pe mine să fac poze!”. I-am răspuns, cu onestitate, că nu sunt fotograf profesionist și că nu prea am ce să-l învăț. A insistat. I-am spus, până la urmă, un lucru simplu, care cred că rezumă esența fotografiei: să iasă pe câmp, să fotografieze flori și gâze, să facă sute de cadre, până când va ajunge la imaginea care îi spune, din interior: „Da, asta e!”. 

Dincolo de lentile, macro, focus și alte detalii tehnice, fotografia rămâne, în fond, un exercițiu de răbdare, de repetiție și de ascultare a propriului ochi interior. Privind lucrările expuse acum, este limpede că acest exercițiu a dat roade. Florile și gâzele fotografiate de Valentin Pantea nu sunt simple subiecte decorative. Ele completează realitatea, amintindu-ne că viața rămâne vie și plină de culoare, indiferent de zi. Fiecare imagine funcționează ca o pauză de respirație, o lumină discretă care ne invită să încetinim ritmul și să redescoperim frumusețea din detalii aparent banale. 

Autoprotecție într-o lume dificilă

Nu pot să nu-i admir ambiția și determinarea de a duce această pasiune până la capăt, transformând-o într-o expoziție. Dar, dincolo de reușita artistică, fotografia pare să joace și un rol mai profund. O suspectez – cu îngăduință – de a fi o formă de autoprotecție într-o lume medicală nu întotdeauna funcțională, în care fiecare zi poate deveni un „Black Monday” dacă nu ești atent. Drumul spre cabinet, presărat cu cadre fotografiate pe fugă, pare să fie modul lui Vali de a-și însenina ziua, de a uita, măcar pentru o clipă, de sistemul care nu funcționează, de cardurile greu de validat, de hârțogărie și de presiunea birocratică.

Poate tocmai de aceea, fotografia îl ajută să fie un medic mai bun și un om mai bun. Pentru că un medic care știe să se oprească, să privească și să se bucure de o floare sau de o rază de lumină este un medic care își păstrează capacitatea de a vedea omul din fața lui. Expoziția lui Valentin Pantea nu este doar un debut artistic, ci și o invitație adresată tuturor celor care lucrează în domeniul medical: să găsească un refugiu, o formă de echilibru, o modalitate de a rămâne conectați la viață, în toată culoarea ei.    

Mărturia unui medic-fotograf

De vreo zece ani am început să fotografiez cu camera foto de la telefon. Am ajuns să fac poze pentru că sunt iubitor de natură în forma ei pură și pentru că speram ca astfel să combat burnoutul. Acesta-i pândește mai ales pe medicii de familie (se pare că sunt cei mai stresați de sistemul online care funcționează cu hopuri și de pacienții neînțelegători și, uneori, chiar recalcitranți). 

Luni, 19 ianuarie, am avut prima expoziție personală cu aceste poze. Din cele aproximativ 10.000 de fotografii realizate am ales 50 și le-am printat pe foi A3 pentru a le expune la Biblioteca Județeană din Oradea. Prin vernisajul acestei expoziții mi-am propus să schimb Blue Monday cu Pink, Red, Yellow Monday. Toate aceste culori le-am luat din fotografiile expuse, în prezența a aproximativ 35 de invitați, dintre care mulți medici. 

Am avut-o ca ajutor pe cantautoarea Si Mai Mela, care a și compus o melodie specială pentru această expoziție, și pe buna mea prietenă, prof. Rodica Boitoș, de la care am primit sfaturi pentru realizarea de fotografii tot mai reușite. Despre ea vreau să spun doar atât: la un moment dat, când mă plângeam că uneori e greu să surprinzi într-o fotografie frumusețea pe care o vezi în realitate, că te uiți la priveliște, vezi că e frumoasă, dar nu reușești să explici de ce e frumoasă, aceasta mi-a zis atât: „Continuă! Ești pe drumul cel bun!”.

În final, pot spune că vernisajul a fost unul reușit. Toți participanții s-au declarat plăcut surprinși de culorile și ipostazele surprinse în fotografii, dar și de prezentarea vernisajului. Pentru viitorul apropiat îmi propun să realizez o nouă expoziție, de această dată cu fotografii cu corali și pești, realizate în timpul scufundărilor în Marea Roșie. (Dr. Valentin Pantea)